Ma lovesc de un piept tare. Imi retrag cuvintele, viata mea va iesi din toate tiparele posibile si imposibile cu el aici! In fata mea era chiar Derek. Iar daca el e aici, inseamna ca e si Marcus. Cu cel fin fata mea ma mai impac, dar cu taica-su pe putin pot incepe razboi mai periculos ca cel mondial!
Il privesc in ochi si nu spun nimic, doar trec pe langa el lovindu-i umarul, dezinteresant. Azi vreau doar sa ma relaxez, nu sa-mi bat capul cu toti prostii pamantului. Astazi va fi ziua mea libera si nu vreau sa irosesc orele ramase. Nu am de gnd sa sufar pentru nimeni. Pe cine pacalesc, il iubesc si il voi iubi mereu, pentru ca asta a facut din mine: o dependenta, iar el a devenit lucrul care ma tine in viata. Insa acel lucru a ales sa ma dea naibii pe mine si toata iubirea pe care i-o port!
Cade Povesteste (nu il omorati pe baiat sau sariti peste asta, e important ce scriu aici)
O iubesc. Mereu am iubit-o. Insa Jackson inca ma are la mana. Reusisem sa scap de el, insa nu am putut. Se tine scai de mine, ca o lipitoare. Iar toate astea din cauza lui Dylan, boul de fi-su! O iubeste pe Heath, iar tatal sau m-a amenintat ca o omoara daca nu plec de langa ea, avand grija sa o ranesc in asa fel incat fiul sau sa se poata apropia de ea. Iar pentru asta va plati, toti cei care ma obliga sa fac asta vor plati. In special Chase, prietenii lui si chiar... Karra. Toti il ajuta pe Dylan sa o indeparteze pe mica mea printesa de langa mine.
Ies pe usa casei mele si merg spre parc. Nu imi pot lua gandul de la ea. In minte mi se deruleaza zambetele ei firave, modul in care se fereste de lovituri, felul ei unic de a fi. Toate lucrurile astea ma fac sa vreau sa o tin in bratele mele, sa o strang tare la pieptul meu si sa nu ii mai dau drumul niciodata. Insa toate astea sunt imposibile din cauza familiei Light.
Dupa un timp ajung la intrarea in parc. Totul pare la fel de trist, ca si mine, ca si sufletul meu, exact ca viata mea de cand ea a disparut. Imi ridic usor capul din pamant si ma uit in departari. In fata ochilor mei era o singura fata: Heather. Merg cu pasi repezi spre ea si o iau cu o mana de bratul ei, pe celalalt punanudu-il peste gura. Rapire calificata...
O dau printre copaci, ajungand la un lac de cristal. Soarele palid se refelecta usor peste valurile mici ale lacului, facandu-l sa para de scristal. Verdeata ramasa in pomi care se vedea in apa ca intr-o oglinda facea sa para ca sub stratul pretios se afla o imparatie. Pietrele acoperite de un muschi verde si gros, pe care dansau pasari in timp ce altele cantau, iar unele plecau completau peisajul facandu-l de vis. Era un loc magic. Chiar locul meu preferat de cand eram un copil.
Ii dau mana jos de la gura, insa inainte de a tipa o intorc cu fata spre mine. Imi scana hainele negre din piele, ochii albastrii pierduri de vlaga si parul care a suferit o schimbare, exact ca al ei, doar ca al meu este rosu la varfuri, din cauza picaturilor de sange care s-au revarsat in masina, care acum opun rezistenta.
-De ce nu esti la sediu? reuseste ea sa imi puna o intrebare, care m-a facut sa zambesc usor
-Am renuntat la el. Nu mai merg acolo. O sa imi caut de lucru. Undeva. Oriunde. Dar cat mai aproape de tine, printesa. ii raspund ei, zambind ca o pisica
Ea nu spune nimic, doar ma trage in bratele ei, soptind doar doua cuvinte, care si acelea erau sterse, sunetele fiind furate de vant: "De ce ai plecat?". Incep sa ii povestesc tot ce s-a intamplat in ultimele saptamani, de la cap la coada. Cu greu, i-am spus si despre familia ei. Nu vreau sa o ranesc, insa cateodata minciuna doare mai mult decat adevarul. Defapt nu cateodata, ci tot timpul. Nu vreau sa sufere, insa nici sa traiasca in minciuna.
Dupa ce asculta totul cu atentie, ma imbratiseaza strans. Ii raspund la imbratisare si o sarut usor pe frunte. Ea se ridica din bratele mele si se pregateste sa plece, cand o intorc rapid si o sarut. Ea la inceput nu imi raspunde, dar la final o face. Ne despartim din cauza lipsei de aer, apoi mergem impreuna spre iesirea din parc, dupa care ne despartim.
Trebuie sa imi gasesc un job totusi...
Heather Povesteste
Merg cu pasi lenti spre casa. Nu imi vine sa cred ce am auzit. Nu e posibil sa faca asa ceva, insa il cred. Toti au motive. Chase poate fi singur, ceilalti imi pot lua locul, Dylan se poate bucura de mine, toti aveau sa castige din asta, numai eu nu. Si nu imi pare deloc rau sa le spun ca am aflat ce vor sa faca si ca ii urasc. Ii urasc pe toti. Si vreau sa fac un singur lucru: sa le cad in plasa. Sa ma prefac nestiutoare si cand cred ca totul le merge bine sa o fac, sa ii tradez pe toti, pe absolut toti. Si cred ca Hill ma va ajuta. Doar e iubitul meu, niciodata nu ne-am despartit. Iar eu niciodata nu l-am urat, cu toate ca o parte din inima mea inca o faca, inca imi spune sa plec de langa el. Insa nu o voi face, oricat de periculos mi-ar transmite ea ca este el.
Dar daca acum e periculos, cand se va angaja cum va fi? Si din cate il cunosc va fi un agent al AGS-ului. Cel mai probabil din alt sediu. Mi-a spus ca ar parasi FBI-ul pentru mine si a facut-o. A renuntat la tot ce a cladit in ultimii ani pentru a putea fi din nou cu mine. Insa, dupa ce voi rezolva tot vom fi impreuna pentru tot restul vieti, daca nici el nu ma minte asa cum spune ca mint ceilalti. Totul e asa de incurcat! Iar tot acum imi dau seama de inima mea il uraste: a facut-o sa il iubeasca din cauza explicatiei, dar si sa il urasca din cauza adevarului care spune ca toate persoanale in care a crezut sunt false, adevarul pe care nici nu stie daca sa il credea.
Totul a devenit atat de incurcat! Vreau sa se linisteasca totul, sa merg intr-un loc linistit si sa pun totul cap la cap, de la cea mai mica bucata pana la ultima sa sa termin de alcatuit puzzle-ul incurcat care a ajuns in viata mea de cand a aparut Antonio in Los Angeles. Daca as da timpul inapoi as schimba atat de multe lucruri, atat de multe incat nu ar mai exista Karra, Dylan sau AGS in viata mea. Insa exista, iar singurul mod prin care pot sa le indepartez e luptand cu o arma mai puternica decat toti. Insa care este acea arma? Si unde o pot gasi? Urasc cand sunt confuza, insa cel mai mult urasc cand cred ca stiu totul bine, cand defapt e mai incurcat decat o funda facuta de un copil de doi ani.
Dintr-o data simt doua maini pe talia mea. Ma intorc si dau de...
•Va continua•
Heeeeey! Roxxana gata scosa din cuptor aici! Sper ca v-a placut acest capitol. Nu prea mai avem ce sa vorbim deoarece nu prea sau intamplat multe lucruri...
Iar acum... vreti sa va arat la cat am terminat capitolul? Vedeti cat imi ia nota autorului?!
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Da sunt pe laptop si nu am facut screenshot total deoarece mai am niste povesti de pe Watt deschise si dupa imi iau copyright sau fac reclama, iar chestiile astea sunt excluse! Total excluse!
Iar acum am o INTREBARE IMPORTANTA:
La finalul cartii vreti sa fac un capitol in care sa scriu cum ar decurge viata lui Heath dupa cum si-ar dori ea?
