Agent AGS

Capitolul 23

Heather Povesteste

  -Hetaher. Te iubesc, te iubesc mai mult decat iti poti imagina. Nu ti-am sus pentru ca mi-a fost frica... sa te pierd iar. sopteste el, uitandu-se in ochii mei ce licareau in lumina slaba a apusului. Si plus de asta, nu stiam nimic de asta. Si te-ai schimbat Heather, recunoaste. Numai esti acea fata, ai reusit sa lungi acea parte a ta. Si sunt sigura ca daca mai muncesti, va disparea. Si cred ca ai putea schimba AGS-ul. isi continua el propozitia

-Nu, Cade. Nu m-am schimbat, m-am retras. Eu doar am renuntat, si am ascuns partea aceia a mea departe de mine. Eu nu ma pot schimba. Anii astia nu se uita, nu o pot face, mereu e ceva. Ceva ce ma impiedica. Eu tot acea Skyler, agentul din umbra cautat de politie si poreclit asa pentru ca tot timpul dispare parca inghitit de nori. Nu ma pot schimba, oricat as incerca. cuvintele imi parasesc gura, dand semnal picioarelor ca e timpul sa plece

Ma intorc pe calcaie cu o pirueta, apoi urc in camera mea. Trebuie sa parasesc locul asta si sa termin tot ce am inceput. Trebuie sa o gasesc pe Lorelai, apoi sa imi iau revansa pentru fiecare dram de durere pe care ea l-a pregatit pentru mine. Insa nu exact cum poate crede ea, ci prin adevar. Un adevar la fel de dureros ca simplul fapt ca eu inca sunt aici, gata de vanatoare. 

Ma schimb in niste haine mai potrivite si ma indrept in viteza spre geam. Totul se va sfarsi acum, si poate ca asta nu e cel mai bun lucru pe care il fac, insa nu pot schimba nimic. Acum e momentul sa inchei lucrurile, sa trec pe primul loc si sa nu mai cad, eu voi ramane prima si nu voi mai fi daramata. Totul sau nimic. Acum... si castigul si pierderea mi-e tot una. Orice s-ar intampla, tot singura voi ramane. 

Picioarele mele aterizeaza pe gazon. Ma uit la geamul de la care am sarit, nimic nou, doar peste trei metri inaltime. Zambesc amintindu-mi momentele in care saream de la sase metri si ma alegeam doar cu o mana luxata. 

Ma furisez afara din gradina, apoi, in cateva secunda, ma trezesc la cateva strazi distanta. Mai ramane doar sa gasesc un alt loc unde ma pot refugia cateva saptamani si sa vad ce fac cu Cade. Enervantul si minunatul om cu care am petrecut ultimii ani din viata si care imi pune mai multi pitici pe creier decat ar putea s-o faca Chase intr-o viata intreaga! 

Ajunsa in parc, ma asez pe o banca cu o scandura rupta. Im trag mai tare gluga pe fata, ma refugiez la umbra copacului gigantic si stau, astepatand sa vad ce se intampla. Copii se joaca, adolescentii se plimba fericiti, numai eu stau trista, plictisita de viata. Ma simt de parca as face parte din alt tablou, alta poveste, alt univers, pentru ca si asa este. Sunt total opusa tuturor asteptarilor din lumea asta. 

Cade era la intrarea in parc. Nu il bag in seama, il iubesc insa nu ma intelege, nu vrea sa priceapa odata ca orice ar incerca nu ma poate separa de trecut. Si nici oricine altcineva, pentru ca tot ce am facut a fost sa aleg calea asta, care nu are cale de intoarcere si nimic nu poate schimba asta. Am fost crescuta pentru a fi o razboinica, acum e momentul sa arat ca ma descurc. 

Ma ridic de pe banca, si, fara nicio tragere de inima, trec pe langa el. Vantul imi trage gluga in jos, brutal, insa nu am nimic impotriva. Ar fi mai usor daca nu m-as acoperi, dar nu pot. Nu vreau sa-mi las toate cicatricele din lupte sau fiecare semn de pe corpul meu care imi povesteste trecutul. Oricat de greu mi-ar fi sa ma despart de el, nu toti au dreptul sa il stie. Nimeni nu are dreptul asta, insa am fost prea naiva si m-am atasat de prea multe oameni si m-am indragostit. 

-Heather! imi striga el numele, insa nu il bag in seama, daca m-am furisat e cu un motiv, oricat de mult m-ar iubi, la fel ca si mine, nu poate uita trecutul lui si ar apara-o pe Lorelai, il cunosc, el e genul de persoana "Legea inaintea sentimentelor"

Imi scot telefonul si rasfoiesc agenda. Daca e o persoana pe care ma pot baza aceea este Will. A facut parte din agentie, si il cunosc la fel de bine cum ma cunoaste el pe mine. Nu stim nimic despre celalalt, insa un lucru ne este clar: niciunul nu putem renunta la ce a fost in trecut, oricat am incerca. 

Apas butonul verde din dreptul numarului lui si las bazaitul telefonului sa imi inunde urechile pana se aude casuta vocala. Imi dau ochii peste cap si inchid. Daca el nu raspunde, nu ii mai spun nimic. N-am timp de pierdut, trebuie sa ajung in locul unde e cel mai posibil sa se afle. In toti anii astia, am aflat multe despre ea, mai ales ca are o cabana in padure, in padurea de la marginea orasului. 

Pasesc agale pe strada, aleea devenind din ce in ce mai intunecata. Se apropia ploaia, insa cred ca ar trebui sa-i multumesc: mi-a adus ideea perfecta. Inaintam fara probleme, stiu sigur ca daca reusesc sa ajung acolo nu o sa ma scape de nimic din toate chestiile astea, si cu siguranta nu ma va face sa uit nimic, insa  in urlima vreme nu m-am simtit foarte bine. Vreau sa termin odata cu tot ce ma leaga de trecut, iar fosta sefa a acelui loc este o parte din trecut. O parte mai mare. 

-Heather... --spune Cade in timp ce ma prinde de mana-- ce vrei sa faci? Unde te duci? De ce te comporti asa, si, cel mai important, ce esti? Tu nu esti un om! Ai devenit un monstru, trebuie sa incetezi sa te mai porti asa, devii un robot, o sa ajunga sa te aiba la mana cei din AGS. TE comporti ca un pion, crezi ca lor le pasa?

-Crezi ca mie mai imi pasa? ii scuip cuvintele intre ochi, privindu-l veninos 

-Heather, daca iti continui drumul ma pierzi pe mine, iar daca nu o faci ai o sansa sa uiti trecutul. imi spune el. Alege, eu sau ei? 

Il privesc enervata. Nu imi pot uita trecutul atat timp cat stiu ca parti din el ma bantuie si sunt gata sa mai atace o data. O cunosc pe Lorelai. Mai bine zis, am citit-o. Iar cand va afla ca sunt inca bine, ca nu am uitat nimic si ca am planuri sa ma intorc inapoi in agentie, nu va regreta momentul cand imi va face ceva, din nou. Va mai trimite pe cineva, sau va actiona personal. 

Insa pe e alta parte el ma poate ajuta. El ar putea fi antidotul meu, si poate are dreptate. Probabil trebuie sa mai ascult si de altii, si sa uit de trecut. Sa nu mai las stafia amintirilor sa imi bantuie sufletul si sa imi intunece judecata. Poate chiar e momentul pentru o schimbare. 

-Eu.... 

•Va continua•   

What?! Ce tocmai s-a intamplat? A_Dreamer_Unicorn tocmai a postat ceva?! Dar e imposibil! Defapt, sa stiti e posibil si tocmai s-a intamplat. DUpa saptamani de munca si mult timp liber pierdut am terminat capitol, si sunt fericita sa va anunt ca nu se termina nimic in urmatorul capitol. O alta actiune tocmai a inceput. 

Insa totusi, ce va alege? Si-a dat seama ce este bine pentru ea si unde ii este locul, sau inca totul e in ceata? Va fi fericta cu alegerea ei, sau se va da cu capul de pereti intrebandu-se de ce a facut acel lucru? Totul depinde de voi. Si de mine, deasemenea. 

Voi ce vreti sa se intample, ce sa aleaga? Vreau sa va aud parerile. In ambele moduri gasesc ceva de facut cu cartea, insa, va avertizez, unul dintre moduri se va sfarsi mai repede decat celalalt. Mai stiti cand am spus ca nu se va termina in urmatorul capitol. Ei bine, alegerea voastra poate face cartea sa se termine in urmatorul capitol, sau sa mai aiba 7 parti. 

Va dau libera alegere, insa... nu va spun care se termina mai repede. Ganditi-va cu cap. Daca alegeti actiunea, ea isi termina treaba si toata lumea ramane fericita. Sau mai apare cineva? Si daca il alege pe el, totul se termina. Sau apare Will care ii da peste cap modul de gandire? Toate variantele de aici sunt posibile, insa numai una singura se va intampla cu adevarat. 

Alegeti! 

Chao! Roxxy's out.