Inainte sa incepem trebuie sa va multumesc din suflet! Nu credeam ca putem ajunge pana aici, este cel mai tare lucru din lume! Va multumesc pandicornii mei!
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Acum, dupa ce v-am multumit si pupacit trecem la poveste. Spor la citit!
Heather Povesteste
-Ce cautati aici? ma trezesc spunand intrebarea ce ma macina de cinci minute, iar capul lui Cade se intoarce, urmat de al lui Dylan
-Mergem in Sydney? Unde eu voi fi instructor la o scoala de politie, iar asta nu stiu ce va face? face el pe prostul cu mine
Eu doar imi dau ochii peste cam si ma uit dupa o stewardesa, poate ma lasa sa merg alt undeva. Eu am vrut, si vreau, sa ajung politista pentru a uita trecutul, nu pentru a-mi sari in brate. De ce trebuie sa ma reintalnesc cu el? Vreau ca totul sa fie normal si sa imi dau seama ce s-a intamplat de am ajuns inapoi in stadiul asta de incurcatura totala.
Nu era niciuna prin jur, asa ca tot ce am facut a fost sa imi trag genunchi la piept si sa ma las in vraja somnului. Poate un somn bun e singurul lucru care ma poate ajuta in momentul asta. SIgurl voi primi un alt vis cu semnificatii, care ma va ajuta sa deslusesc totul. E destul de ciudat acum si vreau macar sa vad care dintre ei ma iubeste cu adevarat. Dupa totul va fi mai usor. Dupa ce voi afla asta, voi putea afla cine este mincinosul dintre ei, cine m-a tradat si de ce.
Ma aflam intr-o camera alba, singurul lucru pe care il puteam vedea pe aici cat-de-cat bine, pe un scaun mai decolorat, iar mainile imi erau legate in lanturi. Langa mine ii vedeam pe toti: Karra, Chase, Emma, Anna, Jason si Mark. In spatele meu simteam prezenta cuiva, iar sunetul apasat al tocurilor mi-a dat imediat raspunsul: Lorelai. Langa ea il vedeam pe Dylan, insa nici urma de Cade.
Totul incepe sa se lege, puzzle-ul incepe sa se aranjeze: Dylan a fost tot timpul gandacul ce mi se furisa prin piele, iar Lorelai ii dicta miscarile. Erau mana in mana incercand sa ma distruga folosind armele cele mai puternice, tradarea prietenilor mei. SIgur i-au amenintat cu ceva, ceva ce stiau ca pot face si ma poate rani. Nu moartea mea, moartea lor nu o puteau face, sigurl o minciuna nascocita ce era intr-un costum de adevar, o minciuna care ma putea rani.
Deodata, mai rece decat gheata si parca mai greu edcat o haltera, un pistol mi se aseaza langa cap. Asta este, asta este sfarsitul meu. Cand credeam ca o sa traga, directia glontului se indreapta spre un corp adormit de pe scaunul de langa mine, pe care nu il observasem din cauza intunericului. Era Cade, singurul care a vrut sa ma protezeze, chiar daca stia ca ma va rani. A gasit adevarul: Dylan era dusmanul, iar ceilalti il ajutau.
--Nu! strig cat de tare pot, inainte sa apese pe tragaci
--Printesa mea s-a trezit? spune Dylan uitandu-se in ochii mei
--Ha! Numai in visele tale, dobitocule! ii tip in fata, apoi il lovesc cu piciorul in burta cat de tare pot, iar in nici doua secunda ii mai aplic o lovitura pe spate, el cazand la picioarele mele. Deja vii sa-mi ceri indurare? il intreb eu cu o voce enervanta
--Nu stii cine sunt parintii mei. imi spune el ridicandu-se, iar eu ma uit confuza la el. Suntem frati, Heather. Iar cat despre moartea parintilor nostrii stiai gresit. Au murit din cauza ta. Mereu ai fost atrasa de curse, curse ilegale. Oamenii au crezut ca Samantha si Eliot participa si te invatau de pe acum despre ele. Defapt, cand am spus "oameni" ma refeream numai la unul, Marcus. El ne-a tradat familia, din vina ta! imi spune el, uitandu-se in ochii mei sticlosi
Nu e adevarat. Parintii mei erau dealeri de piese de masini. Eu nu eram atrasa de cursele de masini, imi placea sa desenez... masini... in timpul unor curse... motoare tunate... stiam multe lucruri despre ele... parintii mei erau avocati, mereu imi spuneau sa merg in parc si sa ma joc, sa uit de masini. Are dreptate, au murit din vina mea.
--Lorelai, nu-i face nimic, nu merita. Eu da. Eu sunt singura vinovata pentru toate astea. soptesc, lacrimi curgand pe obraji mei albi
Ea zambeste, dar nu intr-un mod prietenos, ci intr-un mod malefic, care iti aduce fiori pe sira spinari si care iti inunda intreg corpul cu o teama nemai simtita, ceva ce iti spune c daca nu esti pregatit pentru urmatoarea ei miscare nu vei fi bine. Nimeni nu va fi. Ei bine eu sunt pregatita pentru urmatoarea ei miscare, dar nu vreau sa ripostez, o merit din plin. Eu am distrus totul, eu sunt vinovata pentru toata incurcatura in care traiesc.
--O ultima dorinta? spune ea, uitandu-se ca o vipera in ochii mei goi, ciocolatii care acum dar vor sa fuga si sa se ascunda de tot raul pe care l-a provocat in trecut, sa nu mai vada toata ura pe care o contin privirile lor, sa se inchida si sa pice intr-un somn adanc, din care sa se rezeasca doar cand timpul va trece, iar lumea va fi destul de buna sa iii accepte cu totate lucrurile pe care le-au vazut
--De ce? Atat vreau sa stiu, de ce? De ce eu? De ce asta? De ce? spun eu uitandu-ma la ea de pe scaun, miscandu-mi incet mainile peste sforile ce mi le leaga, daca nici macar nu lupt, inseamna ca eu chiar mmerit sa parasesc locul asta, ca tot ce am fost invatata nu a reusit sa imi intre in cap si sa inteleg ca orice ar fi, orice s-ar fi intamplat, trebuie sa lupti, sa pari slaba, dar la un moment dat sa arati toata puterea din tine
--Pentru ca esti tu, un talisman care aduce ghinion tuturor. Doar nu crezi ca vor scapa si ei? Nimeni nu va scapa, nici macar el! spune aratand spre Cade
Privirea mi se intuneca, iar tot negrul incaperii dispare. Vad mai clar ca o pisica, iar instinctele mele sunt mai bune decat ale unui lup. Sunt gata sa imi protezez familia, prieteni, chiar si pe el, cel care m-a facut sa zambesc, sa sufar, sa il iubesc, iar apoi sa plang, cel care mi-a spus adevarul si care m-a protejat. Dar nu conteaza, eu tot nu voi fi impreuna cu el, pentru ca nu il merit. Poate fi impreuna cu altcineva, care sa nu il puna in pericol, cand eu sunt ca o bomba cu ceas: cand explodez aduc numai durere.
Tresar deodata si imi ridic corpul. Ma uit in jur buimaca. Eram intr-un pat de o persoana intr-o camera simpla. Langa mine statea...
•Va continua•
Hey! Sper ca va placut acest capitol. Tot ce a fost scris inclinat a fost visul ei. Credeti ca era adevarat? Sau visele sunt doar creatii ale imaginatiei? Dylan chiar este fratele ei? Si ceva mai important acum, vreti sa fie cu Dylan sau cu Cade? Am idee pentru urmatorul capitol si trebuie neaparat sa decideti cu cine vreti sa fie la finalul finalurilor!
Si voi ce ati mai facut? Nimic, nimic? Totul perfect? Da? Ei bine, eu acum trebuie sa mai termin un capitol la o alta carte! Da! Am doua carti in paralel. Ugh, multa munca... Eh, in fine, nu va povestesc de cartea aia, daca vreti sa o cititi e pe profilul meu, daca nu, bine. Atatea persoane cate citesc cartea sunt destule, nu cersesc nimic.
Apropo, ziceti voi ca nu e super melodia asta:
Eu o ador, e super tare. Si da, fac parte din al treilea fandom, dar cui ii pasa ca sunt indragostita de seria "Divergent" si "Instrumente Mortale"? Mai merge inca un fandom, Miraculos. Si daca va intrebati, imi place mai mult varianta in engleza.
Bun, acum va las, probabil deja v-am ruinat somnul de frumusete! Byeee! Kisses!
