Agent AGS

Capitolul 3

Heather Povesteste

Trebuie doar sa... Insa gandurile mele, pentru a doua oară azi, au fost intrerupte, dar de data asta de sunetul unui motor. Ma  îndrept spre geamul, de fapt gratiile, prin care pot vedea in exterior si ca sa vezi, Chase, Jason, Mark, Emma si Anna iesind dintr-o masina, indreptandu-se spre intrare. Eu le zic ca ma descurc, astia intra intr-un sediu FBI după mine, inteligent... chiar foarte inteligent!

Imi dau ochii peste cap si ma trantesc inapoi pe bancuta din piatra, sau ce-o fi, dar e tare si deloc primitoare. Imi inchid ochii asteptand ca usa sa fie tratita de perete si pe ea sa intri cinci gorile nebune care vor sa ma salveze. 

Exact cum am spus, usa a fost trantita de perete, si am putut vedea chipurile lor, pline de sanga. Nu am o Heather langa ei, intra in sediul FBI incercand sa o salveze, dar ajung sa moara din cauza lipsei de antrenament si creier. In se cunda asta nu m-ar mira sa-l vad pe Slender intrand pe usa, impreuna cu Jeff, Jane, Masky, Eyeless Jack si restu' familionului Creepy Pasta! 

Cei doi agenti, politisti, fiinte care dauneaza Pamantului cu prezenta lor nefolositoare mie, prietenilor mei si agentiei pe care fratele meu o conduce, se ridica fulgerand de pe scaune si de nu-stiu-eu-unde scot doua pistoale, unul pentru fiecare. 

-Da' nu ma elibereaza niciunul? De ce ai venit, fratilor?! Sa am motiv sa fac coliva?! urlu ca o descrierata la prietenii mei, sperand sa deschida afurisita de usa

-Tu sa taci! striga blondu' 

-Draga, ma inbolnavesc daca tac si nimeni n-ar fi fericit sa ma vada pe moarte, nici macar Universul, n-ar mai avea cu cine sa-si bata capul! 

-Nu te-a invatat ma-ta sa taci? tipa brunetul la mine, ferindu-se la milimetru de o bata in cap

In momentul ala nervii mei se combina cu tristetea acelei amintiri si iese un sentiments nemai-auzit, nemai-vazut, nemai-cunoscut si nemai-simtit. Ochii mei caprui devin negrii ca smoala, ata vazand in oglinda de pe peretele din fata mea, apoi, reusind sa injectez in acest cuvinte destul de mult venin cat sa omor un elefant, sau poate chiar doi, raspund stapana pe mine:

-Nu, pentru ca ea a murit cand aveam doar 6 ani, ucisa de... De ce nu ma mira? -oamenii vostrii! Dar nu numai ea, ci si tatal meu si fratele meu mai mic.... care avea doar 2 ani! 

Pe fata lor apare o incruntatura usoara, si se opresc din tot ce faceau, limitandu-se doar la a ma privi ca pe un unicorn roz care vomita curcubee. Am zis ceva gresit? Nu, am zis doar adevarul, care poate e prea crud pentru ei. Le-am atins coarda sensibila. Asta e sansa mea! 

Ii fac un semn scurt Annei, iar ea imi arunca repede cheile custii in care m-au aruncat. Descui usa si ies afara, la "aer curat". Ii privesc zambind nevinovat. Nu i-am pacalit, nu am trisat, doar am spus adevarul care i-a indulcit si eu am reusit sa evadez. Am renuntat sa mai sufar pentru persoane, mai ales daca sunt moarte. Au fost parintii mei si i-am iubit, ii iubesc si acum, dar nu are rost sa sufar, daca o voi face si cineva va deschide subiectul parinti in mijlocul luptei ce voi face? Trebuie sa fiu realista...

-Joci bine teatru... spune blondul

-Eu? Teatru? Oh... Te referi la aia? Nu, era purul adevar! spun calma si inspectez cu privirea incaperea

Daca ies, o sa ma prinda, daca raman voi sta in aceeasi camera cu doi lei turbati scapati de la gradina zoologica. Un zambet mic imi apare pe fata cand un plan imi fulgereaza mintea. Scot pistolul, de care mi-am amintit acum, si trag intr-o chestie care spune ca e foarte pericoluase si alte chestii. Imediat, ea ia foc. Nu asta era planul initial, dar merge.

Flacarile parca inghit mica cameruta, fumul luand tot oxigenul, iar toti sunt agitati, numai eu nu. Acum vor sti cine sunt eu si de ce sunt in stare, cine este Heather, cine este Skyller. Imi imping prietenii spre usa, simtind cum flacarile imi gadila gleznele usor incordate, gata sa o ia la goana ca la un maraton.