Agent AGS

Capitolul 2

Heather Povesteste

Scot cheile din buzunarul blugilor si des cui încet usa. Pasesc usor înăuntru. Aprind luminile cu un usor tremurat, iar pe canapea, parca plictisit de la atata astept, sta Marcus. Ce naiba cauta el aici?

-Vad ca ai venit! spune el

-Bine ca vezi, asta inseamna ca nu esti orb. ii raspund eu sacaita de prezenta lui. In fine, ce vrei?

-Ah, cad de urat, ma doare pipota! Politia m-a gasit si ma gandeam ca poate o sa ai putina bunatate in inima ta de piatra, incat sa iti primesti unchiul cateva zile la tine acasa. spune

-Dupa ce ai facut? Ma mir ca nu te dau singura pe mana politiei in clipa asta. spun putin nervoasa. Acum pleaca!

-Ah, se pare ca nu vrei sa stii unde e fratele tau si restul prietenilor lui... spune mergend spre usa

-Unde. Sunt?! spun printre dinti, apucandu-l de guler

El alege sa taca, asa ca il trantesc pe jos. Scot pistolul si apas pe tragaci, un glont taid aerul, trecand la limita pe langa urechea lui, fata lui Marcus devenind dintr-o data speriata. Zambesc inocent si ma apropii de el.

-Te-am intrebat ceva, iar mie nu-mi place sa repet, pentru nimeni! spun

-Sunt in padurea de Vest! spune el balbait, cu pauza intre cuvinte

Ma intorc spre usa, iesind rapid afara. Sunt patrule de politie in tot orasul, cine stie cum se trezesc sa caute prind padurea de Vest si sa gaseaca fiintele cu care locuiesc. Intru intr-o masina la intamplare si pornesc motorul, accelerand la limita, trebuie sa ma duc la Derek sa mi-o tureze si sa vada ce are motorul.

In cateva minute ajung. Intru grabita in padure si aud fosnetul frunzelor, apoi vad si lumina unor lanterne, sunt politistii, iar in spatele lor sunt... cele mai retardate si proaste fiinte din lume, prietenii mei cei mai buni, care daca ma gandesc mai bine sunt singurii mei prieteni.

Ma ascund dupa un trunchi de copac si scot pistolul, facand aceeasi miscare ca acum cateva ore, iar politistii au facut aceeasi tampenie, s-au dus spre locul unde a aterizat glontul. Cine i-a facut politisti? Un hipopotan? Un elefant? O rata? Nu! O camila beata!

Merg spre prietenii mei si, inainte sa le desfac catusele, le dau cate o palma dupa ceafa, ca sa fie mai atenti si pentru ca sunt niste fraieri si pentru ca m-au speriat cand nu i-am mai gasit si pentru ca a trebuit sa vorbesc cu Marcus ca sa ii gasesc.

-Au! De ce ai facut asta? intreaba Chase

-Marcus. spun simplu si le fac sa ma urmeze pana la masina, dar norocul nu tine cu mine. Schimbare de plan, voi mergeți cu masina mea pana acasa, nu ma așteptați, nu va uitati in spate, iar daca Marcus mai e acolo ii dati i tigaie in cap, cred ca este una Delimano in raftul de sus al bucătăriei.

-Dar... încearcă Emma sa spuna

-Este un ordin! spun. Nu conteaza ca nu sunt seva, sunt sora sefului, si stiti ca el e seful doar pentru ca e cu 2 ani mai mare ca mine, dar nici nu se compara cu mine! Scuze, fratioare, dar stii ca e adevarat!

Ma întorc pe călcâie, începând sa merg in directia opusă, nu pot prinde doi iepuri care merg in direcții diferite si stiu ca pe mine nu ma doboară un agent ca sa ii trimita pe ceilalți după ființele alea.

In camera secunde patio care sfarmiteaza frunzele se apresc si o liniste mormantala we asterne peste padurea luminata Dora de mobile de steel parca picture pe bolts cereului, pestle care Luna domneste cu mandrete, insa decid sa o sparg:

-Cautati pe cinema? intreb

La nici cateva secunde imi si mii de gloante taie aerul, indreptandu-se spare mine. Ma feresc de ele la milimetru, centimentru si hectomentru. Pe bune, cine i-a invatat pe astia sa traga cu arma? Alta camila beata?! Nu, de data asta e o girafa beata!

Toti inaiteaza, iar apoi se apresc brusc. Ma uit in jurul meu, si ma trezesc incercuita din toate partile posibile si imposibile, iar eu nu pot sa scap. Ridica pistoalele si se pregatesc sa traga, toti in acelasi timp. Cand apasa pe tragaci, iar eu ma las rapid in jos, aproape toti impuscanu-se reciproc, ceilalti uitandu-se la mine ca la cartea de algebra.

Imi dau ochii peste cap si ma intorc pe calcaie, lasandu-i pe ei sa viseze la unicorni care alearga pe campii de jeleu in continuare, insa Universul continua sa ma urasca si probabil i-a dat unuia cu o tigaie Delimano in cap, de sa trezit si a inceput sa alerge dupa mine.

Eu ma uit la el cum incearca el din razputeri sa devina Tarzan, sa se urce pe crengile copacilor, apoi sa ajunga la mine, si sa ma prinda, dar nu prea ii iese, a cazut de vreo 5 ori si cred ca.... Un zgomot puternic ma trezeste din visare, un alt politist mi-a incatusat mainile. Asta se intampla daca stai ca o baba in mijlocul paduri asteptand sa vina Superman sa te duca acasa zburand pe un unicorn albastru!

Mi-am ridicat piciorul, vrand sa-l lovesc sub centura, dar a anticipat miscarea mea si s-a ferit, eu lovind doar aerul. Premiera! Am intalnit un politist antrenat! Marai sacaita ca nu pot scapa si imi intorc capul spre el. Avea parul brunet si niste ochii negri ca pana corbului si un zambet sfidator pe fata.

-Ai face bine sa nu te zbati, papusa! spune pe un ton enervent

-Iar tu ai face bine sa taci, papusel. Nu ai prins in viata ta nici macar o zecime din numarul persoanelor pe care le tai lunar de pe lista mea neagra. spun folosind acelasi ton pe care l-a folosit afurisitul din dreapta mea

Isi baga o mana in buzunarul jachetei de un albastru inchis si scoate o insigna pe care sunt gravate cu aur, mari, intitialele FBI. Aha, el e agent FBI. Eu sunt agent AGS si nu ma laud cu asta.

Imi dau peste cap sacaita de prezenta lui. Simt cum imi prinde mainile, apoi incepe sa ma tarasca brutal pana la o masina neagra, simpla. Pe scurt, plictisitoare.

Intru acolo si privesc drumul inorat. Dimineata a inceput de cateva ore, iar eu stau intr-o masina plictisitoare cu un ingamfat plictisitor. Poate se intampla ceva interesant azi, inafara de faptul ca a reusit cineva sa ma prinda.

Dupa o ora foarte plictisitoare de mers am ajuns in fata unei cladiri mari si intunecate, cu gratii in loc de geamuri, bine pazita, pe scurt o inchisoare in toata regula si neregula. Portiera este trnatita, apoi cineva ma scoata, din nou brutal, ca na, de ce sa stii manierele de politete? In fine, ma scoate brutal si ma taraste pana la o celula, iar el se aseaza pe un scaun la un birou.

In cateva secunda, usa mare, parca facuta din beton, este trantita cu putere de peretele vechi si un baiat cu parul blond ca spicele de grau si ochi albastri ca doua oceane fara sfarsit intra in incapere si se duce tina spre cel care m-a adus aici, nebagand in seama ca cel mai bun agent, chiar sora sefului AGS-ului sta plictisita intr-o camera mica. In acel moment un plar de scapare imi fulgera mintea. E asa de simplu, dar asa de eficient! Trebuie doar sa...

•Va continua•

Salut! Tot eu sunt! (desigur ca sunt eu ca doar nu a scris un extraterestru capitolul in timp ce manca inghetata de menta cu bucatele de ciocolata si viziona ultimul episod din Shadowhunters). In fine, capitolul nu este foarte lung, stiu, dar sper sa va placa. NU prea mai am ce sa spun....

Roxx