Agent AGS

Capitolul 17

Heather Povesteste

Imi deschid ochii si ma uit in jur. Nu e nimic special aici, doar o camera in care m-am refugiat de cand am iesit din spitalul ala nenorocit care mi-a adus doar un spatiu gol care trebuia sa fie plin cu dragoste pentru el, dragoste care s-a evaporat in momentul acela...

Era gata sa iasa din camera, apoi se intoarse. Se uita lung in ochii mei, mirat, putea vedea asta in ochii lui, chiar daca incerca sa nu o arate. Apoi a plecat, pur si simplu a plecat si m-a lasat balta. De atunci nu am mai vorbit cu nimeni, m-am refugiat singura. Telefonul e aruncat undeva printre haine, iar prietenii mei o sa vina la usa, probabil incercand sa ma ajute cu ceva, dar nu pot, nimeni nu poate, nici macar cea mai buna prietena a mea.

Un ciocanit se aude in usa. Am tacut, insa se auzi inca o data. Acelasi lucru. Iar apoi, clanta se apasa, un corp strain pasind in camera. Un brunet cu ochii negrii se apropie de mine, iar tot ce am facut a fost sa imi pun capul pe genunchi. Ce se intampla cu mine? Chiar atat de mult il iubesc pe Cade?! Dar cred ca sunt singura din treaba asta care il iubeste, el doar si-a batut joc de mine. Sunt o proasta!

Imi strang ochii infranta. Totul a luat o intorsatura atat de ciudata. Imi vreau viata inapoi! Vreau ca totul sa revina la normal, mai bine nu aparea Cade. Dar a fost acolo si m-a ajutat. Iar apoi a ruinat totul cand a plecat! A facut cel mai prost lucru posibil, mai rau decat plecatul: mi-a impartit inima in doua, iubire si ura, toate pentru el. Insa eu de ce sunt reprezentata in inima lui? Cel mai probabil nepasare...

-Sunt Dylan. spune in final acel baiat misterios

Nu raspund, doar imi las coprul sa cade pe salteaua moale a patului. Poate e mai bine sa il uit, dar nu pot face asta. E primul om pe care l-am iubit, in alt mod decat ca pe un frate. Nu il pot uita, dar imposibilul e mereu posibil, iar eu o sa imi spun asta tot timpul, il voi putea uita, ciar din momentul asta!

-Heather. bomban tragand plapuma groasa peste capul meu, nu am chef de nimeni, momentan vreau sa ma reculeg, iar spre nesuprinderea mea, nu se lasa usor si sare in pat, langa mine

Ii simteam privirea pe locul unde stau eu. Probabil cauta o metoda sa ma scoata de aici. Insa o voi face singura, candva. Azi, maine, peste cateva zile, dar o voi face, fara ajutorul cuiva, pentru ca sunt o luptatoare, sunt cea mai puternica, sunt Heather Watson cea mai curajoasa fata din casa, sunt Skyller, regina curselor si sunt si cel mai bun agent AGS, iar un baiat, oricine ar fi el, nu poate schimba asta, niciodata.

Trag aer in piept si ma ridic, lasand plapuma sa cada pe langa mine. Acesta este inceputul unui sfarsit si sfarsitul unui inceput. Nu cred ca e bine ceea ce vreau sa fac, dar merita. A spus ca ma iubeste atunci, eu ii spun ca il urasc acum.

Imi iau niste haine din dulap, cateva machiaje si vopselele pe care mi le-a adus Kirra, si intru in baie. Imi fac un dus rapid, iar apoi ma indrept spre toate lucrurile aduse din camera. Iau hainele si le imbrac. Acum niste pantaloni scurti albastrii cu tinte, un maiou alb acoperit de o geaca neagra din piele cu tine argitii si niste cizme inalte stau asezate pe corpul meu.

Iau vopseaua pe care am ales-o si o pregatesc, iar apoi o aplic pe parul meu. Dupa cateva minute, ma spal din nou si reimbrac hainele. Imi privesc parul vopsim ombre. Iau ondulatorul meu si incep sa imi fac bucle care imi cad pe spate. Imi pun o caciula neagra si ma privesc. Mai trebuie ceva...

Imi pictez buzele cu un ruj rosu inchis, dar stralucitor. Genele mi le dau cu mascara, iar pe langa ochi imi fac o linie foarte subtire si aproape invizibila neagra. Imi acopar tenul cu un strat subtire de fond de ten, iar apoi ma dau cativa pasi mai in spate. Sunt schimbata total, insa poate momentan e mai bine. Nu stiu daca ma va ajuta, insa acesta este un nou inceput! Dar fiecare inceput trebuie sa aiba un final, care l-a mine inca nu a ajuns. OK, nu stiu ce se intampla cu mine, gandesc prea siropos.

Ies din baie, iar pe pat statea intins Dylan. Ce mai cauta asta aici? Nu mai are playboy-ul fufe si a trecut pe langa casa mea? Sau e invazie de prosti? Am pentru ambele remediu, deci nu-i o problema. Ochii imi cad pe ceas, este ora doispe. Mai am numai jumatate de zi inainte sa se incheie mini-vacanta pe care am primit-o din cauza renovarilor.

-Pleaca. spun simplu trantindu-ma in pat, apucand in acelasi timp telecomanda de pe masa

-Si daca nu vreau? intreaba el uitandu-se la mine de parca m-ar intimida

-Am o tigaie Dry Cooker, doua Delimano si mi se pare ca am si un vas de fonta. Tu alegi! ii zic zambindu-i malefic, el uitandu-se mirat la mine

Dau din gene inocenta, si ii fac semn spre usa. El scoate un sunet asemnator cu un oftat si un marait si se indreapta spre usa. Se mai uita o data la mine, insa ii arunc o privire pe care orice vampir sau varcolac ar invidia-o.

Deschid televizorul. Nimic interesant, cred ca ma voi duce prin parc. Acum imi dau seama de un lucru: Dylan este din liceul la care ma duc eu, cu o clasa mai mare ca mine, fiind play-boy si bad-boy in acelasi timp. Eu sunt bad-girl si desigur popular-girl.

Arunc o privire scurta in oglinda, apoi comor scarile care duc jos. Ecista doua moduri de a cobori: deschid usa si cobor normal sau o iau pe alte scari. Desigur celalalt mod.

Trag cartea care defapt sunt niste pagini ascunse dupa o coperta pe care scrie caligrafic un titlu la intamplare. Peretele se deschide, lasand la iveala o gaura in podea. Tastez un cod pe ecranul unui computer apropiat, apoi nista scari isi fac loc in gaura.

Le cobor in fuga si ajung intr-un fel de perete. Defapt, in peretele care desparte sufragetia de o alta camera. Pornesc cu pasi apasati prin perete pana vad gaura ascunsa de tablou. Apas butonul de langa ea, scarile disparand.

Mut pictura, trec dincolo de perete si ma indrept spre usa. Simt prezenta prietenilor mei la cativa metri de mine, insa imi continui drumul. Descui si trec pragul casei. O voi lua pe drumul cel mai lung, vreau sa ma linistesc...

·Dupa o ora·

Ajung in parc, dupa un drum lung. Copacii isi pierd frunzele, copii pleaca si vin. Totul e la fel oriunde. Incep sa cred ca viata este monotona, devine o rutina, iar eu nu pot face nimic sa pot iesi din tipar.

Ma lovesc de un piept tare. Imi retrag cuvintele, viata mea va iesi din toate tiparele posibile si imposibile cu el aici! In fata mea era chiar...

·Va continua·

Buna! Scuze ca nu am mai postat insa am avut o saptamana plina de teste! Si scuze pentru greselile de scriere! Sunt super obosita asa ca...

Byeeee!