Agent AGS

Capitolul 13

Heather Povesteste

Insfac un mar si o iau la goana pe usa, nu vreau sa inatrzii fix in prima zi, imi iau cartile, ascult predica directoarei si a dirigintei, apoi plec. Cand merg pe strada ma lovesc de cineva. Imi ridic privirea si vad o fata cu parul negru si suvite turquoise si ochii de o nuanta anormala, mov. Nu cred ca poarta lentile, culoarea este prea intensa. 

-Ihh... uff.... emm... scuze. mormaim in acelasi timp, si incepem sa radem, clar, mi-am gasit o noua prietena

-Heather! spun eu, cu un mic zambet in coltul gurii, faprul ca trebuie sa merg la scoala inca ma efecteaza emotional 

-Karra. spune ea. La liceul de la doua strazi, distanta? continua Karra 

-Mda... Si acum vreau sa te corectez, nu e liceu, ci inchisoare. spun eu 

Ne continuam drumul razand si zambind. Am aflat ca maxim de trei ori pe saptamana merge la curse, si ca fratele ei este un dealer, ea ajutandu-l foarte rar cu chestiile astea, nu vrea sa faca parte din chestiile astea, exact ca mine, insa odata ce ai intratnumai poti iesi, sau daca reusesti sa ies, nu poti renunta chiar la tot. Poate ne vom ajuta reciproc. Si sincer, am inceput sa uit de ceilalti, si de Chase. Acum o stau mai mult timp cu Karra si Cade. Singurele persoane care ma inteleg. Si Karr a zis ca ma va ajuta sa-i bag mintile in cap lui Antonio. Dar pana atunci trebuie sa stam aici. In siguranta. Departe. Dar aproape. Sa stim tot ce fac, dar sa nu stim. 

Am ajuns in fata portilor de fier ale puscariei. Inchisorii. Minunea in care suntem torturatii zi de zi. NU inteleg cum, in scoala generale, in primii ani, chiar imi placea scoala. Am fost o tocilara ciudata. Nu zic ca acum numai sunt. Defapt, acum sunt mult mai ciudata. Dar ciudata cum sunt, am doi prieteni pe care pot conta si ma vor ajuta sa uit trecutul. Sau macar sa renunt la unele parti din el, pana ma mai linistesc. Vreau sa fiu fericita, fara stres. Insa inainte agentia, cursele, masinile, singuratea ma faceau fericita. Acum de ce nu o mai fac? 

Pasim in liceul. Piercing-urile noastre zornaiau usor, iar pasii nostrii apasati parca faceau pamantul sa se cutremure. Toate privirile erau pe noi, dar nu priviri normale, ci priviri injectate cu acid si ura, curiozitate si dispret, interes si scarba, sentimente amestecate in privirile adolescentilor, baieti si fete, rasfatati si tocilari, simpli si de bani gata, un ghiveci de personalitati, copii, oameni, persoane neintelese. 

Ne indreptam spre intarere, nu stiu de noua mea cea mai buna prietena, dar eu nu am de gand sa raman aici, nu stiu, poate petrec cateva ore intr-un mall, la un parc de distractii, o piscina, o sa ma hotarasc, sau cel mai bine: merg la mall sa-mi iau niste haine, printre care si un costum de baie, trec pe la parcul de distractii si acolo va fi sigur o piscina. Sunt un geniu! 

-Tu ramai aici sau o stergi cu mine pana la mall si dupa la un parc de distractii? o intreb soptit de fata cu suvite de langa mine 

-Sigur! Nu vreau a sta aici, locul e plin de oameni... iack, normali. Cand ajungem la mall iti facem si tie suvite? Stai calma, dispar dupa cateva spalari, mai exact vreo sase. spune ea, ultima parte adaugandu-o dupa cateva secunde, parca citindu-mi gadurile 

-Ok, am incredere in tine. Dar daca nu se spala si frete'miu, un nebun protectiv, ma omoara, nu o sa apari in testamentul scris de acum cateva luni. Defapt, nu o sa te adaug in testamentul scris de acum cateva luni. Daca se spala, am grija sa apari si tu acolo. spun eu zambind ca un ingeras, ce teoretic si pratic si cum se mai poate nu sunt 

-Si cum ma adaugi daca te omoara? ma intreaba ea

-Secretul meu propriu si personal, Karr. ii spun fiintei de aceeasi varsta cu mine

-Da, da, da, cum spui tu! isi da ea ochii peste cap, iar eu incep sa rad ca disperata, chiar aveam nevoie de asta, o pastrez pe suvitata si punt... si virgula si exclamare 

Ajungem in fata biroului directoarei si intram pe fuga, cu cat scapam mai repede cu atat reusim sa prindem lucruri mai bune in mall. Om fi noi niste fiinte sarite de pe fix cu gandul la curse ilegale, dar in acte spune ca suntem fete si ultima verificare spune ca suntem si aratam ca niste fete, deci suntem fete si avem si noi moemntele noastre cand ne comportam ca niste fete. Mama ce teorie, nici Einstein nu o putea zice mai bine... sau sa o traduca. 

Dam buza inauntru si privim zambind sadic cum secretara tresare speriata, mai ca scoate un pistol de sub scaun. Imi mijesc ochii si vad ca (,) chiar acare un pistol acolo. Ce pandicornu bunicii vecinei lu' Derek?! Observ expresia incrunata a Karrei, a vazut si ea acel obiect lucios pe care l-am folosit de atatea ori. 

Ne apropiem cu pasi mici de ea. Cu mana tremurand apuca pistolul. Nu avem arme la noi, sau cel putin eu nu am. Nu credeam ca voi da de o secretara pshihopata care va incerca sa ne omoare. Dintr-o miscare ii iau pistolul din mana si il invart pe deget fara spaima. Karr scoate un pumnal incrustat cu pietricele rosii. Babornita incepe sa tremure de frica, iar noi dam din cap. 

-Manualele, va rog? spun eu pe un tot de ingeras... desigur ca negru

-Acum, daca se poate? continua cea mai buna prietena a mea zambind pe sub mustalile-i inexistente 

Ia repede cate un teanc de doisprezece carti si ni le intinde fiecareia dintre noi. Ii arunc pistolul la cativa metri de scaunul ei, si ii soptesc usor in urechie "Sa dea pandicornul florii vecinului pisicii unicornului meu sa te atingi de ala, o secretara nu are ce face el, noi da", iar Karra si indeasa in buzunarul pantalonilor pumnalul. Nu a facut nimic cu el, l-a scos doar ca sa o sperie. Si a reusit. Se vede ca ne asemanam. 

-Mai ai chef sa asculti si predica plictisitoare despre ce e voie si ce nu e voie sa faci, cat de important este acest an si bla, bla, bla? ma intreaba fata cu suvite

-Nu. Hai sa mergem. spun indesand cartile in dulapul albastru

Ea da din cap si iesim pe poarta liceului. Vremea era in ce in ce mai rea. Nu vom putea merge azi. Poate alta data. Stabilim sa trecem pe la mine acasa. Suna pe cineva, apoi se intoarce si imi spune ca putem. La jumatatea drumului...

•Va continua•

Mda.. hey. Am vazut ca nu prea mai dati comm sau votați. Nu va mai place cartea? Sau credeti ca de acum actiunea se sfîrseste? Ei bine, nu! Abia in cateva capitole va începe adevarata acțiune! Astea au fost niste lucruri mărunte. Dupa jumatate totul va deveni interesant. Adică, in 3 capitole.

Asa. Sper sa va placa capitolul. Daca aveti o idee sau ceva, dati comm sau trimiteti-mi mesaj privat. Nu ma supăr. Sunt mereu deschisa la idei. Astept sa vad ca nascoceste imaginatia voastră!

Byeeee!