Agent AGS

Capitolul 16

Heather Povesteste 

Cand se indeparteaza, eu imi deschid ochii si raman stana de piatra cand vad cine e. Nu, nu, nu! Nu poate fi el! Cum poate fi el? Clipesc de cateva ori ca sa ma asigur ca nu am vedenii, insa nu am. Cel care m-a sarutat a fost Cade. Ma inrosesc, iar el chicoteste si ma ia de mana, tarandu-ma pana intr-un loc mai indepartat. 

Ajungem in spatele unui bloc vechi, mancat de mucegai si care sta sa cada. Ma uit in ochii lui albastrii ca marea, singurul sentiment pe care il pot descifra e frica. El? Frica? Am ajuns pe alta planeta? Sau cineva mi l-a inlocuit pe Cade al meu...?

-Heath... eu... te plac de mult timp. Esti la fel ca soarele si luna pentru mine. Te iubesc Heather si indiferent daca tu o faci sau nu, eu voi continua sa te iubesc, iar tu vei continua sa fii lucrul care imi aduce zambetul pe buze, ma face sa ma trezesc dimineata si pentru care m-as putea sacrifica, as putea uita totul... Mai ales FBI-ul. imi spune el pe un ton serios, iar eu ma uit in jos, nu imi vine sa cred 

-Eu... da-le naibii de emotii! Te iubesc mai mult decat iti poti imagina! ii spun si ii sar in brate, agatandu-ma de talia lui si strangadu-l puternic cu mainile mele mici, dar care se descurca bine la condus si multe alte lucruri , il puteam simti cum zambeste, iar dupa ma trage si el intr-o imbratisare de urs, apoi imi ridica capul cu doua degete si isi preseaza buzele de ale mele scurt

Eu chicotesc si il strang si mai tare, ascunzandu-mi capul in pieptul lui, locul unde ajung. SUnt scunda pe langa el. Ce tot vorbesc?! Eu nu sunt scunda, el e prea inalt! Iar eu nu sunt ciudata, ei sunt prea normali! Si pot continua asa toata ziua buna ziua... 

Nu stiu cum, dar ajugem in masina, eu la fel in brate, ghemuita ca un iepuras. Imi ridic privirea spre el, ochii mei caprui ca scoarta copacilor intlnind oceanele sale albastre, infinite in care ma pierd de fiecare deta si pe care lumea le numeste 'ochi'

Casc incet, apoi imi afund capul in pieptul lui, inchizand ochii somnoaroasa. Un scut negru ma inveleste si ma trage intr-un univers intunecat, unde nimeni si nimic nu ma poate deranja, orice ar fi. Locul unde visele se implinesc, defapt, e locul in care sunt teleportata cand adorm, iar  acum nu ma mai pot trezi si nici misca. Tot corpul ma doare si simt un lichid rosu curgandu-mi pe piele, apoi niste brate cum ma care undeva. Ajung inapoi in lumea reala, dar nu pentru mult timp, totul se face negru, iar eu in pierd cunostinta. Ce s-a intamplat cu mine, cu Cade, cu noi? 

Autorul Povesteste

Cade o privea cu duiosie in timp ce conducea, nu isi dadea seama in ce pericol ii punea pe amandoi. Privirea ii era atintita pe chipul palid si adormit al frumoasei din bratele sale, neobservand masina ce venea in viteza spre ei, la un moment dat lovindu-se de a lor. Cei doi si-au pierdut cunostinta in urma impactului, un om oarecare care trecea pe acolo salvandu-i. Sunase la ambulanta, dupa toate cele auzite, femeia trimise urgent o ambulanta spre acel loc. Un asistent ii luase repede pe o targa. Nu miscau si erau reci ca gheata, iar anormal pareau sa fie ingrijorati... insa dupa fetele lor nu pentru propria lor persoana, ci pentru cea care statea pe o targa alutarata. 

La cateva minute dupa salvarea lor, din cealalta masina iesise o femeie inalta, cu parul brunet stralucitor si ochii verzi ca o padure. Nu evea nicio zgarietura, niciun fir de par iesit din coafura-i plina de fixativ, fiindca planificase asta. Daca o priveai atent puteai observa aceleasi trasaturi ca acum cateva ore, era Lorelai. Isi razbunase copililul prea iubit, sau asa credea ea. Cu un zambet triunfator se intoarse pe calcaie. Tocurile ei la fel de inalte ca ultima oara cand chipul i-a fost vazut faceau un zgomot puternic, care iti facea urechile sa sangereze, apoi se opri in fata unei limuzine, in care se urca. 

In ambulanta timpul trecea cu incetinitorul, insa fetele lor erau inca incruntate. Apoi dintr-o data fetele lor au palit si mai mult, iar incruntaturile disparusera, nu mai erau pe un fir de ata subtire, acum erau in coma amandoi. Asistentii si doctorii se agitau in jurul lor, pansadu-le ranile adanci si pline de sange, uscat sau prospat. Dintr-o data ochii baiatului se deschisesera brusc, el sarind in fund ca ars, si privea naucit in jur, amintiri din ultima ora derulandui-se ca un film in fata ochilor. Isi intoarse capul instantaneu si privi in stanga lui. Chipul palid si care-ti aduce a mort i se asternuse in fata ochilor sai albastrii. Sopti incet un "Heather", apoi inchise ochii strangand tare, incercand sa nu lase lacrimile sa-i cada pe obraji, voia sa fie puternic pentru princesa lui. 

Cade Povesteste

Au trecut cinci zile de la accident, iar Heath nu da niciun semn ca ar vrea sa se trezeasca. Chase spune ca este numai vine mea si are dreptate. Daca eram atent la drum nimic din astea nu se mai intampla! Din vina mea singura persoana pe care o iubesc poate sa moara! Am distrus-o! Am distrus totul! Numai la asta sunt bun... 

Las o alta lacrima sa mi se scurga pe obraz. Si inca una, si inca una si inca una. Mie dor de ea, de ochii ei, de zambetul ei, care acum toate sunt inlocuite de o fata palida  si trista. Pare ca nu lupta sa traiasca. Oare nu vrea sa se intoarca la noi? Nu vrea sa ma mai vada? Urasc tot ce s-a intamplat! Sunt un bou afurisit si are toate motivele sa ma urasca, absolut toate! 

Ma indrept sprs pe usa camerei albe cu pasi apasati. Vreau sa merg la curse sa ma mai calmez. Inainte sa pasesc afara arunc o privire inapoi spre ea. Pasii mi se apresc in loc. Ea... 

•Va continua• 

Bun! Ma putet injura cat vreti ca nu am mai postat, dar pur si simplu nu am avut timp! La un moment dat ma gandeam sa pun cartea in pauza. Insa uita-ti! Mi-am amintit de voi si am terminat capitolul! Minune! Si ca sa termin cu scuzele, mai spun un singur lucru: lucrez la o carte noua. Gata! Astea mi-au fost toate scuzele pentru intarzierea capitolului. Defapt... mai am una: am dat test 3/5 zile. 

Bon. Ce creteti ca s-a intamplat? Ceva ce incheie cartea mai repede? Sau ceva care o conduce incet pe drumul finalului? Vai, da' ce poeta m-am facut! 

Asa... nu prea mai am timp sa ma lungesc. Nu prea mai am ce sa spun, decat de un infinit de ori "scuze". Mda, n-o sa fac asta fiindca v-am spus acum cateva randuri. 

OK, bye!