Agent AGS

Capitolul 14

Heathet Povesteste

La jumatatea drumului o masina opresta langa noi. Intorc privirea si o masina decapotabila neagra cu modele aurii si rosii apare in fata mea. Un par blond si niste ochi albastrii se ivesc la volan.

-Ce faci, pisi? ma intreaba blondul

-Pisi sa-i zici Karrei, Cade! strig eu la el, apoi Karr ma inghionteste 

Incepem sa chicotim. Cand sa ma urc in masina, zaresc un Lamborghini Huracan negru mat. As recunoste-o dintr-o mie, masina lui Antonio. Asta e confruntarea finala. Iar eu stiu sigur ca voi castiga, o voi face pentru mine, pentru fratele meu, pentru prietenii mei. Eu ma ocup de Antonio, fratele meu de tradatori, iar pana atunci, vom muta sediul agentiei undeva pe aici. Daca eu o sa renunt la chestiile astea, nu inseamna ca inca nu ii pot ajuta. Au fost, vor fi si sunt singura mea familie... m-au ajutat cand am avut nevoie, acum e randul meu sa o fac. 

-Antonio. Dute si ascunde-i pe toti, inclusiv Karra. O sa ma descurc, stai linistit. Nu chema pe nimeni, absolut nimeni. Asta e lupta mea. Nu a lui Chase, nu a Annei, nu a Emmei, nu a lui Mark sau Jason sau a ta, Cade! Eu o voi face, voi dezvalui tigrul din mine. O voi lasa pe Skyller sa iasa la iveala. spun eu uitandu-ma in ochii lui, apoi cu un scurt semn al mainii mele, el se conformeaza si pleaca 

Ma indrept spre acea masina din care ies vreo patru gorile, carora le fac cunostinta cu mainile si picioarele mele. Daca astia sunt din fosta agentie, mie mila de toti, de absolut toti. Un mic zambet de ingeras mi se asterne pa fata, toti sunt la pamant. 

Din masina iese si Antonio uitandu-se la mine mirat. Nu credea ca eu mai speram, dar eu sunt o supravietuitoare. Mereu am fost, mereu voi fi. Dar nu sunt numai asta, sunt si un iepuras cand sunt fericita, un tigru cand vreau sa iau ceva ce imi apartine si un demon cand sunt nervoasa, insa mai sunt si Skyller, cel mai bun agent secret. Si cred ca asta voi fi in continuare, un agent. Nu ma pot indeparta de locul asta la nesfarsit. In final, tot aici voi ajunge, in agentie, conducand un grup de persoane spre victorie, cu un zambet triunfator pe buze, dar acum nu e momentul de vise, acum trebuie sa scap de jigodia asta. 

Ridica un pistol si il indreapta spre mine. Chiar de la distanta de minim zece metrii dintre noi, ii pot vedea mana tremurand. Ii e frica de mine si de ce as putea face. Stie ca o voi lasa pe Skyller la conducere, insa se inseala, o voi face eu cu mana mea, nu voi lasa latura mea sadica, puternica, intunecata si secretoasa sa o faca. Eu ii voi arata ca nu e bine sa te pui cu familia Watson, cu trup si suflet. Mai putin suflet, nu ma voi straduii pentru faptura asta proasta niciodata, poate ca inainta o faceam, dar acum ca stiu ce fel de creeatura bolnava si batuta de mama natura care a primit o tigaie in cap este... nu cred ca merita privit. 

Ma indreptam cu pasi de felina spre el. Dintr-o miscare simpla, controlata, dar puternica, ii azvarl pistolul din mana si il prind in mana stanga si ii zambesc siret. Oi fi eu stangace, dar asta nu ma impiedica in lupta, niciodata nu a facut-o, mai mult m-a avantajat. Ii zambesc miseleste, si fac ceva la care se astepta cel mai putin, ma impusc in mana dreapta. Cu cea stanga sun la politie si ii chem, indtre timp pe el il tin strans ca sa nu fuga. Nu am de gand sa apas pe tragaci si sa il impusc... mortal. 

Ridicase mana sa ma loveasca, politia era in apropiere. Cu mana stanga, tremurand artificial, il impusc in picior, iar el cade pe jos din cauza durerio mari. Politia soseste, il baga in masina, imi multumeste pentru ajutor, apoi se ofera sa ma duca la spital. Cateodata e binesa lucrezi atat de misterios si asuns, nimeni nu ma va recunoaste. Eu desigur ca accept, nu am chef sa merg pe jos cand pot merge cu masina. Asa o pot scana din interior, ca sa aflu mai multe, cine stie cand voi avea nevoie de una. 

Ajung la spital si pasesc pe holul alb aglomerat. Umbrele corpurilor rapide care se invartesc pe aici se vad la tot lasul. Locul asta imi da fiori, mereu mi-a dat. Politistii ma imping spre o alt aripa a spitalului, unde nu merge nimeni. Ce se intampla?! Aici nu merge nimeni, nu are cine sa imi trateze ranile... Stai o secunda! Ei nu vor sa imi trateze ranile! AH! Prosta mai sunt! Prosta rau! 

Ma intorc intr-o milisecunda si ii lovesc cu piciorul il piept pe cel musculos, dezechilibrandu-se si cazand. Il prind pe cel chel de mana si i-o rasucesc la spate, aceasta trosind putin. Clar, asta a fost ceva marca Skyller. Scanez in viteza locul cautand o iesire... Bingo! In celalalt capat al holului e o iesire. Incep sa alerg ca o disperata, insa cu fiecare pas facut parca eram mai departe de acel loc. O nu, nu, nu, nu! Acei "politisti" se ridica si vin spre mine. Am incurcat-o! Si am incurcat-o rau! Foarte, foarte rau! 

Unul dintre ei ma prinde de mana si ma trage inapoi. Ma smucesc in stransoarea lui, dar in zadar. Nu pot iesi. Nu am destula forta. SUnt epuizata. Vreau sa dorm, dar nu o pot face, cine stie ce imi fac si ma trezesc cu doua capete, trei maini si sase picioare! Pana la urma, spre mirarea mea, a lor si a Universului, reusesc sa ma bage intr-un salon alb imaculat, plin de chestii scoase din filmele alea cu doctori nebuni. Uite ca si-a facut apartia si doctorul Ferbusson, cel putin asa spune ecusonul din pieptul lui. Clar, daca adorm, ma trezesc ca fiind vre-un soi de extraterestru esuat lamentabil din cauza ca au uitat sa adauge potiunii limba de dragon si solzi de peste dupa' Marte. 

Ma asez pe pat si incerc sa ascult ce spun, insa tot ce intra prin urechile mele impopotonate cu piercing-uri sunt doar soapte, iar apoi Ferbusson se intoarce cu o seringa spre mine. Din asta pot sa scap, deja am gasit solutia, care consta in partea mea Skyller, cateva seringi si felina din mine. Va fi simplu, foarte simplu. Inchid ochii si trag aer in piept. Trebuie sa ma concentrez si totul va fi bine. Am mai facut-o de cateva ori. 

Imi deschid ochii, iar acea persoana e in fata mea. Ma ridic de pe scaun si ma indrept spre el, dandu-i tarcoale si zambindu-i miseleste. Asta clar e Skyller. Ma alunga in adancul mintii mele, acum ea controland tot ce fac. Oficial mi-am lasat latura mea intunecata sa ia conducerea, oficial, voi asista la un dezastru total. Ce tot spun?! Am asistat la mai multe, asta e doar unul dintre ele. 

-Sa-nceapa distractia! soptesc eu, reusind sa mai iau din conducere, ma simt ca o fiinta cu doua personalitati 

Ii iau seringa din mana si o invart in mana, acul trecand rapid printre degetele mele rasfirate si lasand un zgomot usor, ca o adiere de vant. Asta e pentru tot, toate si toti! Mai ales pentru cei doi "politisti", care spre nemirarea mea sunt oamenii lui Antonio. Iar asta imi spune un singur lucru, asta nu s-a incheiat aici. Nu stiu cand se va termina, dar stiu bine ca nu curand. 

Ma napustesc asupra lui si ii infig seringa in umar, apasand usor, lichidul movaliu intrandu-i in vene, el urland. In cateva secunde isi pierde suflul. Unul gata, mai sunt doi. Ma indrept spre o masuta si mai iau doua seringi, una cu un lichid portocaliu si alta cu un lichid albastru. Dupa fata lor nu sunt tocmai bune sanatatii. Acum e un moment bun de "Atentie! Seringile din mana ta dauneaza grav sanatatii". 

Ma indrept cu pasi de felina spre ei, jongland cu seringile. Care sa fie primul? Ala, bala, cel musculos, m-a inervat cel mai mult azi. Ii zambesc ca un ingeras si fac acelasi lucru ca prima data, folosind lichidul albastrui. Dupa ce cade lat, repet acelasi lucru si cu cel chiel. Un fleac. 

Ies pe usa si ma indrept spre iesirea din acest coridor. Un zgomot se aude dinspre usa, apoi ce vad ma lasa masca. Asta nu se va incheia bine, pentru ei. Cred ca eu ma descurc. Imi retrag cuvintele, nu ma descurc singura. Apoi usa deschisa scoate un zgomot infernal. Ma intorc pe calcaie, robotizat, apoi ce vad ma lasa masca. In fata mea... 

•Va continua• 

Hey, dragilor! Scuze ca ieri nu am postat, dar n-am avut timp. Sper sa va placa capitolul. Urmatorul e jumatatea carti! Doamneeee! Si da, am zis ca va avea 50 de capitole, dar nu prea am cu ce sa ma mai lungesc, deci, nup, va avea doar 30. Imi pare super-duper-uper rau! 

Asa! Cine credeti ca e acolo? Si cu ce nu se poate descurca singura? Si... uf, cum credeti ca se va sfarsi cartea? Bine, nu neaparat final complet, puteti zice simplu fericit/trist. O sa am nevoie neaparata de chestia asta in viitor, deja stiu cum se va termina. Apropo, daca e fericit o sa zambiti, daca e trist o sa incerc sa va fac sa plangeti. Si pazea, urmatorul capitolul va avea minim 3000 de cuvinte! Bine, nu promit asta, dar o sa incerc! Asta promit! 

Ce mai faceti? Eu trebuie sa ma apuc de capitol la alta carte, care trebuie sa aiba tot peste 1000 de cuvinte. De ce, Doamne? In fine, nu va spun nimic, nu vreau sa fac reclama sau ceva de genu' pentru ca nu prea imi trebuie reclamale. Cine e interesat citeste, cine nu, nu. Nu imi oblig si nici nu imivoi obliga cititorii sa citeasca orice alta carte pe care o public! Nu! Asta dupa mine e total ilegal! E ceva gen, un abuz de cititori sau nu stiu, ceva cam asa. 

Bine, gata, va las! Spor la citit alte carti sau facut teme sau mai stiu eu ce faceti! Byee!