Coşmarul...

A opta noapte

      - Nu inteleg. Cum poate fi o umbra daca nu exista un corp opac si o sursa de lumina care sa o creeze? Esti sigura de ce-ai vazut? Daca asta-i o farsa, te rog sa te opresti. Cum poate fi explicat un lucru ca asta? m-a întrebat Sara.

             Ii inteleg nedumerirea. Pare doar ceva imaginat de creierul meu plictisit, desi sunt convinsa ca nu-i doar atat.
      -Nu ştiu cum să-l explic. Nici eu nu-mi dau seama cum poate fi posibil. Daca doar as fi vazut silueta in camera as fi ales sa ma culc, sigur ar fi fost vreo vedenie de la oboseala. O festa jucata de mintea mea. Dar... spun si ma opresc pentru cateva secunde, ochii coborandu-mi spre mana. Nu e doar atat.
      - Ce te face sa spui asta?

            Voiam sa-i arat ranile. Mi-am agatat capatul manecii, insa m-am oprit. Simteam ca pot avea incredere in ea cand am inceput sa-i povestesc despre ce mi s-a intamplat, dar pare mult prea sceptica acum. Ar fi trebuit sa ma astept la asta. Sigur ar crede ca sunt facute de mine si ca incerc sa-mi ascund vina. Ar incerca sa caute ajutor intr-un adult si-as ajunge sa fiu catalogata nebuna.
      - Nu stiu, doar simt ca e mai mult de atat.

             A tacut.

             La fel si eu.

            .

            .

            .

             Am simtit o lacrimă curgandu-mi pe obraz și am dat să o șterg, dar Sara a facut-o înaintea mea.
      - Emily, linişteşte-te, imi zice cu un glas moale. Ai să vezi ca e doar ceva trecator. Nu ai de ce sa te temi, multi oameni patesc lucruri de genul, îmi spune apropiindu-se de mine si punandu-si o mana pe spatele meu.
      - Asa e, probabil a fost doar un cosmar care-a parut prea real.

      - Culcă-te acum.

             Glasul ei era bland, iar buzele-i formau un zambet. Imi transmitea faptul ca are grija de mine, si desi conversatia nu a ajuns unde planuiam sa ajunga, simteam ca ma intelege. Stiam ca nu e asa, dar imi pacalea creierul cum doar ea putea sa o faca. Energia ei ma calma intr-un fel sau altul. 

      - Trebuie să fii obosită. Mai vorbim mâine dimineață despre asta dacă vrei. Incearca sa-ti eliberezi mintea.
      - Voi încerca, îi zic mai mult șoptit. Mulțumesc. Pentru tot.
      - Somn ușor, Emily.

........................................................................................................

             Nu puteam să dorm. Aveam în cap numai ce-am vorbit cu Sara. Nu știu dacă a fost decizia bună sa nu-i spun toata povestea. O parte din mine inca mai e convinsa ca m-ar fi crezut, insa deja e tarziu.

             M-am holbat la pereti, neputand sa dorm. Ceva nu era în regulă. Sangele a inceput sa imi curga mai rapid prin vene, sau cel putin impresia asta o aveam. Imi era greu sa respir, pe pieptul meu parea ca se apasa ceva. Ii simt din nou prezența, ce a fost in camera mea noptile trecute apropiinduse rapid. Un nod mi se pune in gat, de data asta nu poate veni! Nu cat e Sara aici! Inima începe să imi bată rapid, iar palmele sa-mi transpire. De ce trebuia să apară acum? Nu poate veni acum! Dacă îi face ceva Sarei? Trebuie să plece!

             Imi fixez privirea intr-un punct intunecat din fata mea si il vad. Nu a aparut din intuneric; el insusi era intunericul. Ochii lui rosiii erau mai clari ca niciodata, iar acum ii puteam vedea pielea neagra, si umeda ca a unei creaturi marine.
      - Ți-a fost dor de mine? mă întreabă cu o voce ragusita, ce-ti facea sangele sa inghete.
      - Te rog, nu o răni! îl implor, disperarea auzindu-mi-se în glas.
      - De ce nu as face-o?
             Vocea lui răgușită îmi umplea urechile, iar privirea imi injunghia sufletul. Frica devenea din ce în ce mai mare cu fiecare pas pe care îl făcea.
      - Te rog, fac orice, doar las-o in pace!

             Coșmarul a rânjit și o strălucire sângerie i-a apărut în ochi.
      -,,Orice" să fie.
             Un sunet scarbos de tesuturi sfasiate s-a auzit venind dinspre el. Am privit oripilata cum si-a rupt una dintre mâini şi a lăsat-o peste picioarele mele, facandu-ma sa tresar. Era îndreptată spre mine, avand pumnul strâns. L-a desfăcut, degetele dezlipindu-i-se, acum putand vedea o bucată ascuțită de metal. M-am uitat în ochii bestiei şi am văzut cum sclipeau de fericire. Mi-am întors privirea către Sara. ,,Raul meu pentru binele ei'', mi-am spus in gand. Aveam nevoie de un plan rapid. Nu puteam gandi limpede, dar stiam ca asteptarea doar l-ar enerva. Imi simteam muschii blocati, insa ceva ii controla. Aveam senzatia ca sunt prinsa cu sfori si controlata ca o marioneta. Am strans din dinti si mi-am apropiat mana de obiectul ascutit, dar cand eram aproape de a-l lua, unul dintre degetele membrului desprins de corp s-a intins spre palma mea, atingand-o. Ma simteam dezgustata, mi-am tras mana inapoi intr-o fractiune de secunda. Am dus-o la piept, respiratia mea rapida fiind insotita de gemete de spaima acum. Tremuram din toate incheieturile, speram ca-i doar un cosmar din care ma voi trezi in scurt timp si voi vedea ca totul e normal in jurul meu. Mi-am aruncat privirea catre ochii creaturii, ce erau acum plini de nerabdare. Scotand un tipat scurt am insfacat obiectul ascutit si l-am strans prea tare, taindu-mi o mica parte din pielea fiecarui deget. Un icnet de durere mi-a iesit printre dinti. Nu stiam ce sa fac acum. Degetele mainii rupte se miscau din nou. Erau dezgustatoare; reci, sleioase si putrede. M-am intors cu fata spre ,,el", privindu-l cu teama. Am simtit ceva rece, iar ochii mi s-au deschis larg. Abia atunci mi-am dat seama ca mana-mi era deja in dreptul gatului. O controla, acum eram sigura de asta. Mi-am apasat obiectul taios pe piele. Era prea frageda pentru a-i rezista; a strapuns-o aproape instant, iar sângele din rana deja începea să curgă pe asternuturi, patandu-le. Ma privea satisfacut, dar voia mai mult. Am simtit cum sforile ce ma controlau s-au rupt, dar am ramas nemiscata. Era momentul in care ori faceam ceva, ori ii ofeream lui viata. Mania a crescut in mine. Toata frica de pana acum a disparut. In niciun caz nu renuntam atat de usor. L-am privit cu ura, o ura ce voia sa iasa din mine cu varf si indesat. Mi-am scos metalul ascutit din rana, gata sa ii despic in doua ochii luciosi, sangerii. Am sarit peste el amenintator, incercand sa-l pun la pamant, dar...  

             ... obiectul era infipt in covor acum. Tocmai am trecut prin el şi am ajuns pe jos. În acel moment m-a cuprins o frică oribilă. Ştiam c-am făcut o mare greșeală. Uitasem că nu-l pot atinge. Totul se întâmpla prea rapid, abia am reușit să mă întorc si sa țip:
      - SARA!
             Era deja deasupra Sarei, iar când aceasta a deschis ochii, ,,el" a aruncat-o brutal din pat, facand-o sa se loveasca de perete, apoi a disparut. Nu cred c-a apucat să-l vadă, dar ştiu că lovitura a lasat-o inconstienta. Am alergat spre ea si-am incercat sa o trezesc, dar era in zadar. Aveam nevoie de ajutor, insa casa era goala. I-am pus capul peste picioarele mele si am privit spre coltul intunecat al camerei. Cosmarul inca se afla acolo. Am zbierat cat de tare m-au tinut plamanii, cu ochii plini de lacrimi: ,,E VINA TA! E NUMAI VINA TA!".

             Cateva picaturi din taietura de pe gatul meu au cazut peste fruntea ei, facand-o sa tresara.

      - Sara! Esti teafara!

             Aceasta si-a frecat putin ochii cu dosul palmelor si pe jumatate adormita imi spune:

      - Da, sunt, apoi casca. De ce nu dormi, Emily?

             Se ridica fara nicio problema si se uita in jurul ei. Nu intelegeam cum de nu o doare nimic, tocmai a fost trantita de un perete. O priveam socata, cu gura intredeschisa.

      - Am mers prin somn? Imi pare rau, imi zice inca adormita.

             Sara s-a pus inapoi in pat, iar eu nu puteam sa scot niciun cuvant. Am ramas asezata pe jos, cu spatele sprijinit de perete. Ochii imi fugeau prin toate colturile camerei, dar nu mai era niciun pericol. Mi-am atins gatul, dupa care am privit spre palma. Era rosie, semn ca rana n-a fost doar o inchipuire, iar stropii de sange erau acum uscati pe fruntea Sarei.

             Tinandu-ma de perete m-am ridicat si, ajungand in baie, am luat o carpa moale imbibata cu apa calda. M-am intors in camera si i-am curatat chipul, privind-o cu mila. Ma intreb daca maine isi va aminti ceva sau daca noaptea asta va avea vreun impact asupra ei. Sper din tot sufletul ca va fi bine. Cum de nu s-a trezit pana acum? Am tipat langa ea de atatea ori. Sigur cosmarul are ceva de-a face cu asta. Simt ca puterea lui creste. A inceput sa para mai real, nu mai e doar o umbra. Desi inca nu il pot atinge, el m-a atins. M-a controlat. L-am simtit. Camera asta nu mai e un loc sigur. Trebuie sa fac tot ce-mi sta in putinta sa-i tin pe oameni departe.