Coşmarul...

A douazeci si una noapte

             M-am trezit... Sunt acasa... Nu stiu cum am ajuns aici, dar stiu ca ma simt bine... Afara e intuneric, probabil e noapte. Nu mai stiu ce zi e sau cat timp a trecut de cand n-am mai vazut-o pe mama... Ma uit in jurul meu si incerc sa realizez ce e diferit. Peretii sunt roz... Perdelele roz... Covoare roz. Jucarii. Ci dracu'... Asta-i camera mea? Defapt, e. Vad desenele mele lipite de dulapurile scrijelite (tot de mine). Dar astea-s desenele pe care le-am facut la 6 ani... Tin minte printelese alea colorate... Ma ridic in fund si ma uit la lenjerii. Sunt cele de cand eram mica. Dar astea au fost arse. Veioza de langa pat e tot a mea... Adica, a fost a mea. Acum e cenusa... Lafel si jucariile. Si covoarele... Si perdelele... Incerc sa ma dau jos din pat, dar nu pot. Ma doare rau piciorul... Stai. Am o cusatura... Ci dracu'?! Asta-s eu? Am fost operata cand eram mica, nu acum! Si am parul... Lung... Ma uit intr-o oglinda si vad: sunt eu, dar mica. Asa eram inainte. Asa eram in ziua in care... A luat foc holul...

~~~ La 6 ani ~~~

              Stateam in pat... Ma uitam pe geam nelinistita. Stiam ca nu pot sa merg nicaieri. Operatia asta e oribila. Voiam doar sa scap din camera mea... Am inceput sa urasc patul asta. Stau aici de cateva saptamani. Nu e ca si cum as fi stat un an, dar tot pare mult. Toata ziua fara sa fac nimic. Nu mai vreau. Nu-mi place.

             Deodata simt cum in camera se face mai cald... Ma dezvelesc incercand sa scap de orice lucru care ma facea sa-mi fie mai cald. Orice ar face, imi este din ce in ce mai cald. In scurt timp, incep sa simt un miros ciudat. Asta e doar o seara urata. Vremea a luat-o razna... Ma ridic in fund si ma uit pe geam. Totul era in regula. Fara sa vreau, observ ca pe sub usa intra ceva negricios. La inceput nu mi-am dat seama ce era, dar dupa am realizat... Era fum... Incep sa o strig pe mama, si ea vrea sa vina la mine, dar nu poate. O aud tipand. Lacrimile incep sa-mi curga pe obraji in ideea ca s-ar putea sa nu scap. Dupa usa era foc. Doar foc. In urmatoarea clipa, usa a fost cuprinsa de foc. Camera mea incepea sa fie cuprinsa de flacari. Tavanul ardea. Peretii ardeau. Podeaua ardea. Obiectele ardeau. Peste tot flacari. Am incercat sa ma ridic, dar am cazut. Nu puteam sa merg din cauza operatiei. Am simtit cum ceva fierbinte trecea pe langa spatele meu. Cu siguranta era flacara ce urma sa ma omoare. Am inchis ochii si n-am mai auzit sau simtit nimic. Atunci cand i-am deschis, vedeam alb. Ma uitam la un tavan. Eram pe patul unui spital.

~~~ In prezent ~~~

             Ma uit in jurul meu fara sa inteleg nimic. Nu pricep... Ce se intampla? ~~~~~~ Deodata, ma trezesc inafara camerei mele. Eram dupa geam. M-am uitat inauntru. Ma vedeam pe mine cum ma dezveleam. Dupa, am observat fumul care iesea de sub usa. Am vazut cum toata scena de derula in fata mea. Mi-am vazut fata panicata pe care-o aveam atunci. Am observat pana si flacara care mi-a atins spatele. Dar... De acum totul era nou. Vechea eu nu mai stia ce se intampla, dar acum puteam sa vad cu am fost scoasa de acolo. Era greu de observat, peste tot era fum, insa am vazut ceva negru care nu parea sa fie fum. Era ceva ce se misca diferit. Era ... ,,el"... M-a luat in brate si apoi... totul a devenit.... ~~~~~~~~~~~ Negru ~~~~~~~~~~ Incetosat~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

           ***************************************

             M-am... trezit... Simt o durere puternica in spatele capului. Pun mana sa vad ce e. Eram bandajata. Totul a fost un vis... Tampita esti, Emily! Doar nu te-ai intors in timp. Dar totusi, chiar era cosmarul fiinta care m-a salvat atunci?... Si cum a reusit sa treaca prin foc?... Intrebari fara raspunsuri. Ma uit in jur. De data asta vad ceva adevarat, nu un vis. Eram intr-un spital. Aveam o perfuzie la mana. Ma simteam cat de cat bine, dar nu stiam ceva: cum am ajus aici? In jurul meu nu mai erau multi... O fata si un baiat. Semanau tare. Ei dormeau. Nu stiu ce-a fost sau ce va fi. Stiu ca nu mai stiu nimic de familia mea sau de prieteni. Sunt singura. Din nou.