Coşmarul...

A douazeci si noua noapte

             Il privesc in ochi si vad cum devin negri. Am inteles la ce se referea. Il vrea pe el... Cosmarul.

            Trasaturile barbatului incep sa se schimbe. Fata i se lungeste, barbia apropiindu-se de pamant, lafel si ochii, nasul ii dispare, ramanand un gol in locul lui, gura i se intinde din ce in ce mai mult, de parca e trasa de doua carlige, pielea lui se innegreste tot mai tare, si in acelasi timp ii creste o blana neagra, vizibil aspra si deasa. Membrele incep sa i se lungeasca si sa se subtieze, incepand sa creeze impresia ca sunt atasate de corpul gresit, iar spatele i se incovoaie si se mareste, rupand hainele pe care le mai avea. Infatisarea asta... total desprinsa din alta lume.. era pana acum neimaginabila.

             Creatura ma priveste in ochi in continuare si isi deschide gura, intrebandu-ma cu o voce ragusita si groasa:

      - Unde e?

             Sunt inghetata. Nu stiu cum sa-i raspund. Ar putea sa-mi faca ceva in orice moment. Simt cum un val fierbinte imi strapunge ochii. Sunt lacrimi.

             Imi apuca gatul cu mainile lui osoase si il strange, dupa care ma intreaba din nou, de data asta mult mai violent:

   - UNDE E?!

             Icnesc de durere si odata cu icnetul meu, ceva se intampla. E... aici. Il simt. E Cosmarul. Undeva departe de mine, dar e aici. Lacrimile incep sa-mi inghete. Buzele mi se usuca, iar eu privesc in continuare spre creatura din fata mea, fiind incapabila sa mai fac nimic.

             Deodata vad cum isi indreapta privirea undeva in spatele meu si ranjeste.

   - Aici e, spune fixandu-l cu ochii, parca fiind gata sa atace.

             Ma arunca puternic in fata, jupuindu-mi o parte din pielea de pe gat si ramanand cu ea printre gheare. O durere sfasietoare ma cuprinde cand intru in contact cu pamantul, acesta frecandu-se de partile lipsite de piele de pe gatul meu. Din instinct imi pun palma peste rani si imi simt sangele cald curgand. Incep sa tremur toata. Nu stiam ce sa fac. Imi ridic privirea spre Cosmar si il vad apropiindu-se de bestia care tocmai s-a transformat in fata mea. Erau incordati amandoi si gata sa atace. Desi nu eram exact in dreptul lor, ii vedeam clar. Le vedeam ura din ochi. Simteam tensiunea dintre ei. Nu stiam de unde si pana unde s-a ajuns la asta. Ceva nu era bine. Dar... a fost vreodata bine? Continuau sa se apropie unul de altul. Nu stiu cum, dar le auzeam pulsul, bataile inimii... Le simteam ura, dispretul..

             Cosmarul a sarit spre acea creatura, bagandu-si ghearele in spatele ei si scotandu-le la fel de rapid, din gaurile ramase incepand sa iasa ceva negru, cleios. Un tipat asurzitor a iesit printre coltii bestiei, care imediat s-a intors si a incercat sa loveasca inapoi, nereusind. Nu s-a lasat si a incercat a doua oara, de data asta rasturnand Cosmarul si punandu-se peste el. Creatura si-a deschis gura si, dupa ce si-a luat avant, si-a infins coltii in pieptul lui. Brusc, inima mea a inceput sa bata mai tare, simtind durerea intr-un mod indirect. Mi-am strans pumnul, incercand sa rezist. Simteam ca daca rezist eu, rezista si el. Cosmarul si-a ridicat picioarele, dand bestia peste cap si imediat, dupa ce s-a ridicat de la pamant, a sarit asupra ei, tragandu-i oasele si rupandu-i ambele maini in acelasi timp. Ambii au tipat, unul de durere si altul de ura, transmitand fericirea razbunarii. Cosmarul i-a indesat pe gat o mana, in timp ce pe cealalta i-a infipt-o in corp destul de adanc incat sa iasa prin spate, intrand si in pamant. Cu ultima putere, creatura si-a facut ochii sa sara din orbite direct spre rana provocata de muscatura, amestecandu-i in sange acel lichid negru, cleios.

             Cosmarul a sarit de pe acea bestie care acum nu mai respira si s-a apropiat de mine. Pentru prima data ma bucur ca e aici. Ma priveste putin si apoi se apleaca si ma ia in brate. Mi-am pus mainile in jurul gatului lui si cu limba mi-a inchis ochii. Dubios e faptul ca nu m-a deranjat. L-am simtit lingandu-mi ranile de la gat. Era o senzatie placuta, calda. Am simtit o liniste ciudata. M-am simtit in siguranta, chiar daca stiam ca in momentul de fata totul din jurul meu reprezinta pericol. Mi-am lasat capul sprijinit de umarul lui si am simtit cum incepem sa ne miscam. Mergeam undeva, dar nu stiam unde. In orice caz, oriunde e mai bine decat aici.