Coşmarul...

A noua noapte

             Te pui cu mine, Coșmar? Te aştept.
             Mama a bătut la ușă și a intrebat:
      - Pot să intru?
             Nu am spus nimic. Am păstrat o liniște totală. Încercam și să nu respir, chiar dacă știam că nu poate auzi asta prin ușă. Până la urmă a plecat, crezând că deja dorm.

...................................................................................

             Perfect. Acum sunt singură. Uşa e încuiată şi eu sunt înăuntru. Aştept să vină Coșmarul. Dacă nu am nicio reacție nu-mi poate face nimic, nu?
             ...nu?

             E aici. Îi simt prezența. E în dulap şi vrea să iasă. Încerc să rămân calmă.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
Pe cine păcălesc? Mi-e frică. Ştiu că-mi va face ceva. Sunt doar o laşă... Şi acum e aici. E în cameră, și uşa e încuiată. Până aici mi-a fost. Umbra începe să se apropie de mine. Și se apropie. Am simțit cum s-a urcat pe pat, iar acum stau ca o statue ştiind că ,,el" e în fața mea. Mâinile mele sunt cuprinse de ale lui, sau cel puțin, de două dintre ele. De ce nu-mi face nimic? De ce stă şi îmi ține mâinile? Frica mă cuprinde şi simt cum o lacrimă fierbinte îmi curge pe fața rece.
             În seara aceea n-am dormit deloc. M-a ținut de mâini toată noaptea şi s-a uitat la mine. Ochii ăia roșii n-au cum să nu te sperie. Mă simțeam hipnotizată. Credeam că sunt prinsă intr-o transă. Dimineața abia puteam să stau în picioare. Eram obosită şi totusi nu puteam să dorm. Era ca şi cum nu mi-ar fi făcut nimic, dar m-ar fi omorât...