Coşmarul...

A nouasprezezecea noapte

            Sunt tot aici... Am stat ore in sir in camera asta... N-a mai venit nimeni. Trebuie sa ies. Dar daca imi face ceva Cosmarul? Nu are cum. Sau... Nu, Emily, nu poti sta aici in continuu. Am deschis usa incet si am auzit un scartait strident. Holul era gol. Nu era nimeni aici inafara de mine. Tot ce vedeam erau scaune si mese rasturnate. Sau grabit atat de mult oamenii, incat au reusit sa darame tot ce era in calea lor. Sunt un pericol... Ma indrept spre lift. Apas pe buton si astept sa vina. Cand ajunge, usile se deschid, dar inauntru era cadavrul unui barbat. Ma dau in spate speriata si ma impiedic. Cad pe spate si ma gandesc: eu am facut asta sau el? Ceva, sau cineva, a facut-o. Doua persoane au murit din cauza mea... Nu merit nimic. Ma ridic incet si incerc sa-mi tin echilibrul.. pe picioare... Ma indepartez de lift si ajung in dreptul scarilor. Incep sa le cobor fara sa scot un sunet. Pasii mei se auzeau din ce in ce mai stridenti si simteam sa deveneau mai apasati, dar nu eu faceam asta... Puteam sa ma astept la orice. Putea sa fie in spatele meu, in fata mea, deasupra mea, sub mine, dupa colt, dupa perdea, in mine... Stiu deja ca nu sunt bine venita aici. Cand voi vedea un om, ori il voi omori (adica ,,el" o va face), ori va incerca sa ma omoare el pe mine... Ajung jos si vad in fata un coridor liber luminat de becuri si o usa la capatul lui. Era iesirea. Trebuia sa ajung la ea, dar simteam ca ceva se va intampla. Am luat de pe jos un ciob de sticla si am alergat spre usa. Se auzea cum se spargeau becurile in spatele meu. Odata ce treceam de ele, explodau. Cioburile imi atingeau spatele si imi faceau rani din ce in ce mai adanci. Pun mana pe clanta si incerc sa deschid usa. Era blocata... Il simt cum isi pune mana pe spatele meu. Normal, umbrele nu sunt simtite. Dar asta e pe jumatate umana... probabil. Credeam ca vrea ceva de la mine. Credeam ca vrea doar sa imi provoace o durere care sa nu se mai termine. Dar a... deschis usa... A trecut prin mine si s-a izbit de usa, reusind s-o deschida. Eram nedumerita... Nu mai intelegeam nimic. Am facut un pas inainte. Era totul normal. In curte nu era lume. Am mers spre poarta incet, dar inainte sa ajung in dreptul ei am simtit ceva in picior. Era intepatura unei sageti. Da' nici sageata nu era. Fusesem intepata de o seringa. Brusc, imaginea s-a intunecat si in scurt timp, n-am mai vazut nimic. Am simtit cum cineva mi-a pus mana la gura si m-a tras pe spate. Nu era cosmarul.