Coşmarul...

Prima noapte

      - E cineva în cameră, am spus uitandu-ma in ochii mamei.

             S-a intors spre mine putin surprinsa. Nici eu nu ma asteptam sa spun asta. Nu vedeam pe nimeni, dar simteam ca pe langa mine si mama mai este cineva. M-a privit pentru cateva secunde, apoi s-a uitat in jur.

      - Nu e nimeni, a raspuns ea calma, verificand cu privirea fiecare colt al camerei. Incearca sa adormi, scumpo. Ai avut o zi lunga.

             Am ridicat capul de pe perna si mi-am sprijinit spatele de lemnul din capatul patului. Eram nelinistita.

      - Ceva nu e in regula, am zis in timp ce mi-am lipit fruntea de genunchii stransi.

             Mi-am inchis ochii si m-am concentrat la energia din camera. Ceva era apasator. Murdar. Simteam vibratiile unor sunete grave, neauzibile de urechea unui om, venind de sub mine.

      - E de aici.

      - ,,De-aici"?

             Am intins degetul aratator spre podea si am spus:

       - Sub pat.

              Mama si-a pus o mana pe umarul meu.

       - Esti cam mare pentru monstrii de sub pat, Emily, imi spune ea razand subtil de mine.

             Mi-am ridicat privirea si m-am uitat in ochii ei pentru cateva secunde. M-a facut sa-mi dau seama ce tocmai am zis. ,,E ceva sub pat".

      - Ai dreptate, ii raspund scuturandu-mi capul. Imi pare rau, e o prostie, am spus rapid, fiind putin jenata de momentul meu de copil fricos. Am sa ma culc acum, mai adaug si ma intind inapoi in pat.

             Ma privea in continuare. Ceva din ea o impingea sa nu lase lucrurile asa si sa isi faca datoria de mama, chiar daca fata ei nu mai era micuta. Mai in serios sau mai in gluma s-a aplecat, a tras cearsaful si s-a uitat pentru cateva secunde spre zona intunecata de dedesubtul patul, dupa care s-a ridicat inapoi.

      - Nu-i nimic aici.

             I-am zambit in semn de multumesc, inca simtindu-ma rusinata putin de momentul de mai devreme. Mama mi-a zambit inapoi, dupa care s-a apropiat de mine si mi-a sarutat fruntea.

      - Somn usor, Emily, spune intorcandu-se si iesind din camera, tragand usa dupa ea.

..................................................................

00:17 am

             Nu puteam adormi. Ma foiam in continuu de pe-o parte pe alta, fiind inca agitata. Simteam o energie grea, care nu ma lasa sa dorm, venind de sub mine. Am asteptat destul sa dispara si nu s-a intamplat nimic, asa ca am dat patura la o parte si m-am aplecat inafara patului. Am ridicat cearsaful si am privit spre un spatiu gol, inundat de intuneric. Nu vedeam nimic inafara de negru, un negru atat de puternic incat ma dureau ochii de la el. Incercam sa gasesc ceva pe care sa imi focalizez privirea, dar asa cum a spus si mama, nu era nimic.

             Cu cat stateam mai mult, cu atat ma simteam din ce in ce mai incomod. Aveam senzatia ca intunericul se apropie de mine, dar nu puteam sa ma misc; pana cand...

             Un fior de gheata m-a facut sa tresar si sa-mi trag corpul inapoi in pat, sub patura. Eram ghemuita si invelita complet, intr-un fel asteptand sa se termine ceva ce nici macar n-a fost. Era doar intuneric, m-am speriat de intuneric. Nici cand eram un copil nu o pateam. Mergeam pe hol noaptea, cu luminile stinse, fara cea mai mica retinere. Iar acum asta? Nu e nimic. Sunt sigura ca m-am speriat ca un iepure de umbra lui. Mi-am scos capul afara din patura si am incercat sa ma calmez, spunandu-mi ca sunt paranoica si ca e o noapte obisnuita in care doar am fost mai obosita decat de obicei.