A şaptea noapte

1.4K 71 3
                                    

- Mama, pot chema pe cineva mâine la mine?
- Sigur, răspunde senină, pe cine?
- Pe Sara.
Mama a zâmbit.
- Sigur. Mă bucur ca aveți o prietenie atât de strânsă. Vă cunoașteți de când erați mici.
Am dat din cap afirmativ, apoi un val de tăcere a coborât peste noi. Ea l-a rupt, intrebandu-ma cu o oarecare strângere de inimă:
- Ăm... Emily, ai vrea să dorm cu tine în noaptea asta?
- Nu-i nevoie. Sunt bine, i-am zis, dar în mintea mea țipam un foarte clar ,,DA".
Știam că nu are cum. Ar fi dat de probleme. Șefului ei nu i-ar plăcea asta. Nu are voie să lipsească.
- Bine atunci, mi-a spus si mi-a mângâiat obrazul. Vise plăcute.
S-a ridicat din pat și a ieșit din cameră, stingand lumina în urma ei.

..........................................................................................

Mi-am ridicat mâneca, dar nu mi-am mai făcut nimic. Am așteptat și am tot asteptat, însă prezența n-a mai fost aici. Mi-am pus capul pe perna si am inchis ochii. M-am culcat pentru prima dată linistită.

Coşmarul...Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum