Sophy:
Dupa incidentul de la ritualul de purificare,am asezat totul la loc,Lexi vizibil furioasa,pleca fara sa mai spuna un cuvant,eu si cu restul ocupandu-ne de curatenie.
Am plecat si eu dupa ce am terminat de aranjat lumanarile,caci in aceasta seara aveam de gand sa il gasesc,trebuia sa fac aceea vraja care imi permitea sa-mi gasesc iubirea pierduta.
Cand am ajuns acasa totul era cuprins de bezna noptii,am aprins cateva lumanari parfumate,incercand sa ma calmez si sa reevaluez situatia.
Presimt ca nu-mi va mai fi greu sa le tin departe pe Bety de Lexi,nu dupa confruntarea din aceasta seara,sincer nu ma asteptam ca Bety sa o atace direct pe Lexi.A fost o tampenie si probabil ca si ea si-a dat seama de asta,pacat ca e cam tarziu pentru regrete.
Oricum eu am problemele mele.Am incalzit sangele de liliac,ingredientul principal din aceasta vraja,apoi l-am amestecat cu ceara topita de la o lumanare special creata pentru ritualul de purificare.
Constitul capata o consistanta vascoasa,astfel ca am dizolvat-o cu vin,am adaugat petalele de lalea neagra si am inceput prin a pronunta vraja:
"Geliebte aus den Jenzeit,meine liebe,zeige dich mir,ich brauche dich mehr als der Fisch das Wasser bracht.Nacht hore mein Gebet,bring ihn mir zuruck,bis die Sonne wieder brentt."
Portiunea se limpezi,avand culoarea marilor adanci si atunci i-am vazut refletia,era la fel doar ca nu era barbierit de cateva zile ceea ce ii dadu un aer misterios.Era impreuna cu o femeie blonda,slaba cu ochii de un albastru-verzui,era frumoasa,iar el parea fericit.Era intr-un parc de distractii,parea a fi in Norvegia,dupa imbracamintea pe care o aveau.Cineva se apropie de ei,era o fetita mica de aproape cinci ani,cu parul lui si ochii ei,el a luat-o in brate,iar ea i-a spus "tata".
Imaginea se risipi in timp ce lacrimile mi se adunau in ochii,era el,dar era casatorit cu un copil,o fetita,era fericit si se pare ca m-a uitat cu usurinta.
Am izbucnit in plans,cum,cum se poate?eu care am suferit si inca sufar dupa el,iar el.....el m-a uitat,asa pur si simplu,iar acum e fericit,si-a gasit alta iubire,s-a casatorit fara sa se gandeasca nici macar un moment la adolescenta care la iubit,pe care a parasit-o fiind obligat de parintii acesteia.A uitat,m-a uitat,nu i-a mai pasat.
Am cazut jos,genunchi nu mai imi ofereau echilibru,iar fata imi era brazdata de lacrimi,am privit spre luna,ea stralucea in toata spledoarea ei,acomapaniata de stele.Pana si luna avea pe cineva,dar eu....eu eram singura,fara nimeni pe langa mine care sa ma iubeasca,care sa-mi aline durerea,simt cum ma afund intr-un abis fara cale de intoarece.
Am crezut ca mi-a trecut,ca mi-am vindecat inima ranita,dar nu e asa,inca il iubesc,doar ca de data asta iubirea mea nu mai e impartasita,as vrea sa mor,dar nu pot,acum sunt nemuritoare,la ce folos,nu mai am motiv sa traiesc.
Mi-am sters lacrimile,mergand in dormitor de unde am luat din cutia de sub pat fotografia lui.In aceea fotografie eram impreuna cu el,eram fericiti impreuna,am rupt-o la fel cu si inima mea a fost rupta,apoi i-am dat foc.Lacrimile au reaparut,curgand peste resturile din fotografie,eram singura,asta imi era sortit,sa fiu o fiinta singuratica,poate asa e mai bine,asta sunt asa voi fi un suflet distrus.
