Lexi:
Uneori imi amintesc de clipele alea oribile in care traiam impreuna cu tata,el fortandu-ma sa fac lucruri care pentru varsta mea de atunci erau de neconceput.
Si acum ma cuprinde furia si frustrarea doar gandindu-ma la neputinta mea de atunci,daca as fi avut la inceput aceea putere pe care o am acum,poate ca nu s-ar fi ajuns chiar atat de departe,poate as fi reusit sa-l intemnitez ,dar sincera sa fiu merita tot ce i s-a intamplat si inca i se intampla.
In sfarsit a vazut si el cum e sa fi sclavul altuia,sa fi in stare sa faci orice doar pentru a supravetui indiferent de cat de umilitor pare,desi nu cred ca trece prin durerea prin care am fost eu nevoita sa trec.
Unii ar spune ca sunt cruda,fara inima,iar oameni credinciosi m-ar sfatui sa-l iert chiar daca mi-a facut rau,dar nici gand sa il iert.Fiinta umana poate trece peste multe,dar nu si eu,il urasc si nu-l voi ierta chiar daca Dumnezeu insusi va crede ca nu am inima.
Mi-am format acest grup cu gandul de a obtine putere,dar in acelasi timp vroaim sa am companie,caci ma saturasem de cei trei ani cat fusesem singura,vindecandu-mi incet ranile sufletului.
Fiecare din grup a suferit mult inainte,iar trecutul le-a macinat,dar in acelasi timp le-a facut si puternice,astfel ca fiecare dintre noi am trecut prin "scoala vietii"chiar daca a noastra a fost mai dura decat a celorlalti.
La inceput mi-a fost foarte greu,ma izolam in casa,trimitand servitori atunci cand aveam nevoie de ceva,ca sa o prescutrez stateam in una dintre camere ,plangand atunci cand imi aduceam aminte de mama sau metind atunci cand lacrimile mele se uscasera.Cateodata furia ma orbea,facandu-ma sa sparg totul din jurul meu,menajera fiind nevoita sa stranga totul dupa aceea fara a scoate totusi un cuvant.
Dupa cei trei ani in care imi vindecasem ranile,am inceput sa ma gandesc cum avea sa-mi mearga viata de acum incolo,iar primul lucru care mi-a venit in minte a fost sa ma inscriu la universitate.Era visul pe care niciodata nu mi-l permisesem pana acum,stiu ca suna ciudat,caci alti adolescenti merg la facultate ,fiind obligati de parintii lor,dar eu nu eram asa.
Sa nu va ganditi ca eram vreo tocilara pusa pe invatat,dar aveam rezultate bune si stiam ca daca vreau sa devin procuror va trebui sa invat.
Am inceput sa particip la diferite activitati extracuriculare,astfel imbunatatindu-mi CV-ul,am fost si majoreta,ocupand cu usurinta functia de capitan al echipei.
Mi-am creat grupul,iar acum scopul meu e sa intretin acest grup si prin intermediul lui sa obtin mai multa putere.Ritualul din seara aceasta va fi unul de pastrare a primul juramant facut.Am pregatit totul de la imbracaminte pana la vin si lumanari,desi am o senzatie bizara cu primire la seara aceasta.
G:-Hey Lexi cand incepem?avem totul pregatit deja,singurul lucru care mai lipseste esti tu.
L:-Imediat incepem ce e cu graba asta?doar avem timp.
G:-Stiu,dar cu cat terminam mai repede cu atat mai bine nu crezi?
L:-Nu-mi spune ca tie frica sau tie?haide nu are ce sa ti se intample,e un simplu ritual,cel de data trecuta era mult mai dificil.
G:-Nu stiu ce sa zic am o senzatie ciudata cu privire la seara aceasta,de parca ceva important si rau are sa se intample.
L:-E doar imaginatia ta,acum inceteaza cu frica ca le sperii si pe celelalte si nu vreau ca acest lucru sa se intample.Trebuie sa fim concentrate nu speriate de moarte.
G:-Bine am inteles,cred ca sunt doar paranoica,hai sa incepem.
Am inceput ritualul prin aprinderea lumanarilor parfumate albe,ocupandu-ne fiecare pozitiile in asa fel incat am obtinut o stea cu sase colturi.
L:-Incepem acest ritual de intretinere a juramantului cu inima deschisa si mintea limpede precum un izvor.
Nu terminasem de spus ca pamantul se cutremura ,facandu-se o crapatura mare de unde iesi un fel de om,dar stiam ca nu e asa,era un alt fel de fiinta,caci ii puteam simti aura intunecata.
-Ascultati-ma vrajitoarelor,acest juramant pe care la-ti facut nu este unul lumesc,cum nici voi nu mai sunteti,de acum incolo sunteti nemuritoare,iar juramantul va leaga pe veci,odata ce una din voi tradeaza aceast legamant va deveni o stana de piatra cu viata si care va trebui sa isi indure eternitatea in invelisul de piatra.
L:-Tu cine esti si de unde sti toate astea?
-Identitatea mea nu-mi este permis sa ti-o dezvalui regina,dar in curand vei intelege totul.
L:-Ce regina despre ce vorbesti?
-Esti regina vrajitoarelor ,tu ai puterea suprema in acest domeniu,in curand vei sta alaturi de tatal meu,conducand lumea nemuritorilor.
Dupa ce termina de spus intra gaura din pamant,acesta revenind la normal ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.
Toate eram socate de spusele fiintei intunecate,dar eu personal simteam o incantare interioara nemaiexperimentata pana acum.Nu-mi venea sa cred ca sunt regina a vrajitoarelor,ca am devenit nemuritoare impreuna cu grupul meu.
Stiam ca suntem legate prin juramant ,dar nu stiam ca sufletul ne va fi retinut in stana de piatra,eu pe de o parte nu-mi faceam griji,stiam ca nu-mi voi trada niciodata grupul,dar faptul ca am sa stapanesc lumea nemuritoare m-a cam pus pe ganduri si sincer nu stiam absolut nimic de aceea lume,pana acum cateva minute nici nu stiam ca exista.
Totul e confuz acum,dar cred ca va trebui sa am incredere in fiinta necunoscuta si sa sper ca ma voi lamuri atat eu cat si grupul meu care inca ma privea socat.
GABRIELA
Inca nu-mi vine sa cred ca suntem nemuritoare,ca suntem vrajitoare si ca Lexi este regina noastra.Cum se poate ca tocmai noi sa ajungem atat de sus si cu atata putere?
Un lucru este cert,totul nu este o coincidenta,am fost predestinate sa ajungem pana aici,iar acum ca am aflat adevarul trebuie sa fim foarte unite,caci fiinta aia ne-a spus clar,daca tradam grupul devenim stane de piatra,iar sufletul nostru ramane captiv acolo intreaga eternitate,dar oare acest lucru e valabil si pentru Lexi,adica pentru regina?
Nu cred din moment ce fiinta aia a spus ca Lexi va conduce lumea nemuritorilor alaturi de tatal acestuia,dar oare cine o fi acel tata?
In plus Lexi a spus ca nu se va mai indragosti niciodata,asta inseamna oare ca ea se va folosi de el ca si de ceilalti?dar oare el nu-si va da seama?
Of atatea intrebari fara raspuns,cred ca aveam toate nevoie de o noapte de odihna pentru a ne limpezi mintile.
