Karter:
Se pare ca Parisul s-a schimbat,si-a pierdut stralucirea de alta data,nu i-am spus asta lui Bety,caci nu vroiam sa o dezamagesc,dar as fi vrut sa ii arat Parisul secolului XVIII ,acel Paris misterios,frumos,sensibil si totusi dur,acel Paris ceea putea definii cu adevarat iubirea cu bune si cu rele.
Stand aici cu Bety,mi-am dat seama ca viata mea a fost destul de anosta,eram plictisit,nestiind sa apreciez cu adevarat frumusetea locurilor de alta data,de abia acum cand am cunoscut-o pe Bety mi-am dat seama ca nu am apreciat suficient acele vremuri in care oamenii erau creduli,putand fii foarte usor manipulati.Lexi ar fi profitat de aceea vreme,nu ca mine,eu mi-am pierdut timpul,stand in baruri,ascultand melodii la pian in timp ce paganeam suflete pentru vrajitor,devenind puternic,dar nestiind sa folosesc aceea putere corespunzator.
Bety:-Hey ce ai ramas asa pe ganduri?
Karter:-Mi-am dat seama ca nu am apreciat indeajuns vremurile de mai demult,as fi vrut sa cunosti Parisul secolului al XVIII lea,sunt sigur ca ti-ar fi placut sa ne plimbam seara tarziu in lumina blanda a felinarelor cu gaz.
Bety:-Cat de frumos,ai dreptate as fi vrut sa traiesc in acele vremuri,desi nu as fi suportat misoginismul acela pregnant in aceea perioada.
Karter:-E drept ca misoginismul avea o mare influenta in societate,dar sa sti ca sunt multe femei inteligente care profitau de acest lucru,traind dupa placul lor.
Bety:-Cred ca as fi gasit o astfel de posibilitate,mai ales ca sunt vrajitoare.
Karter:-Ideea era sa nu incalci regulile in interiorul societati,in afara ei puteai sa faci ce vrei,pe atunci nu existau atatea metode de obtinere a informatiilor,daca erai inteligent,iti puteai elimina toti dusmanii fara sa fi prins sau macar banuit de disparitia acestora.
Bety:-Ma faci sa-mi para rau ca m-am nascut in secolul acesta.
Karter:-Hey nu trebuie sa-ti para rau,pe atunci nu puteai sa asculti melodiile tale preferate cand vroiai,trebuia sa mergi la opera sau la teatru pentru un pic de divertisment,iar balurile erau plictisitoare.
Bety:-Hai sa nu mai vorbim de trecut,sa traim in prezent,ce zici?vrei sa ne plimbam putin prin Paris?
Karter:-Mai tarziu,sunt obosit si cred ca si tu esti obosita,desi nu vrei sa recunosti,hai sa dormim un pic,ne plimbam maine.
Bety:-Cum vrei,ma duc sa fac un dus,vrei sa vi cu mine?
Vroiam sa spun da,cand primesc un mesaj telepatic de la tatal meu”Karter,trebuie sa vi la mine urgent,las-o pe Bety acolo,nu ma intereseaza ce scuza vei gasi,daca e necesar te desparti de ea,e timpul sa o pregatesti pe Lexi,de ziua ei o vei aduce la mine.Acum vino ,avem de discutat detaliile necesare,nu accept un nu ca raspuns”.
De ce acum?nu poate sa mai astepte si el un pic?cand imi mergea atat de bine cu Bety,aveam vise,planuri,dar nu am de ales,va trebui sa ma despart de ea,pregatirea lui Lexi dureaza,ma doare inima ,dar trebuie sa devin indifferent,sa lupt cu sentimentele mele,nu am de ales.
Karter:-Bety trebuie sa ne despartim,acum.
Bety:-Sa sti ca nu e amuzant deloc,inceteaza.
Karter:-Vorbesc foarte serios,ne despartim,stiu ca e greu,dar nu am de ales.
Bety:-De ce?acum cateva secunde ne intelegeam de minune,ce s-a intamplat?
Karter:-Nu conteaza,am terminat,pot sa stai si sa plangi aici,eu unul am plecat,adio Bety!
Bety:-Dar,dar…..?
M-am teleportat rapid,nu as fi suportat sa o vad plangand,m-ar durea prea tare si asa simt un gol imens in stomag,inima devenind aproape insuportabil de dureroasa,am gresit,nu ma va mai ierta,se pare ca povestea noastra s-a incheiat,ce pacat.
