Bety:
Nu-mi vine sa cred ca planul mi-a esuat,ba mai mult m-a umilit in public,cum se poate ca ea sa controleze umbrele?
Doamne ce imi vine sa o sfasii,mi-a distrus rochia si mi-a provocat rani pe care nu s-ar fi vindecat daca nu as fi fost vrajitoare,dar ce e interesant e ca in ciuda tradarii mele n-am devenit o stana de piatra,ci am ramas la fel,bine in afara de rani.
Asta inseamna ca sunt speciala,ca sunt diferita de celelalte la fel ca Lexi,ceea ce imi da un avantaj imens,asa voi putea sa ma razbun pe ea,acum ca ma crede moarta.
Karter:-Ce ai facut,esti nebuna?cum sa lansezi un atac direct spre ea?demonul aparu in bucataria mea,vizibil furios.
Bety:-Sa nu-ti inchipui ca am sa o las sa scape asa usor,mai ales dupa ce m-a umilit in public.
Karter:-Stiu ca o urasti si ti-am spus ca te voi ajuta,dar trebuie sa ai rabdare,nu poti sa o ataci pur si simplu,tu sti cat de mult m-am certat cu tatal meu pana l-am convins sa nu te distruga?
Bety:-Imi pare rau,dar de ce ma ajuti?doar iti place de Lexi si se presupune ca trebuie sa o protejezi.
Karter:-E adevarat ca trebuie sa o protejez ,dar asta nu inseamna ca o plac si acum lasama sa ma uit la rani.
Bety:-Nu mi-am raspuns la intrebare,de ce ma ajuti?nu spuse nimic,doar imi analiza ranile pentru cateva momente,apoi am simtit o caldura placuta,circulandu-mi prin corp.
Karter:-Acum poti sa te uiti in oglinda.M-am dus pe hol unde m-am uitat in oglinda cea mare,ranile de pe spate disparusera,la fel ca si celelalte,eram vindecata.Uimita m-am dus la el,privindu-l intrebator.
Bety:-Nu inteleg,de ce faci asta?de ce eu?
Karter:-Nu e nevoie sa intelegi,nu mai pune atatea intrebari,caci nu vei primi nici un raspuns,te-am ajutat pentru ca asa am vrut,am incheiat subiectul.
Bety:-Bine,dar mai am o intrebare si te las,de ce nu am devenit o stana de piatra?doar am tradat-o.
Karter:-Nu pot sa-ti spun si chiar daca ti-as spune nu ai intelege,deocamdata trebuie sa stai linistita,sa nu mai actionezi pripic asa cum ai facut-o asta seara.
Bety:-Ce e cu atata mister?nu inteleg.S-a apropiat de mine,luandu-mi fata in maini,ma privi intens,apoi ma saruta pe frunte.
Karter:-Draga mea trebuie sa ai rabdare,intelege ca sunt lucruri pe care nu ti le pot spune,nu acum,doar ai grija,bine?
Bety:-Da am inteles,voi fi mai cumpanita de acum incolo,imi pare rau.Ma imbratisa,mirosea a iasomie,era cald si ma simteam in mod ciudat protejata de catre el,stiam ca nu trebuie sa am incredere in el,dar acum ma indoiam de propria mea judecata,poate ca chiar vroia sa ma ajute.Dar totusi existau o gramada de intrebari fara raspuns,prea mult mister,doamne daca as sti mai multe poate ca nu as fi atat de sceptica.
Oare simtea ceva pentru mine?nu,nu se poate,si daca da?mai era si misterul existentei mele,oare de ce nu m-am transformat in stana de piatra?of atatea intrebari fara raspuns,dar va trebui sa am rabdare,nu am de ales.
Sper doar ca voi primi o explicatie in curand,pana atunci ma voi bucura de aceasta imbratisare calduroasa,caci nu am avut parte de asa ceva niciodata.
