Lexi:
Nimeni nu e aici cand am nevoie,oare de ce am facut grupul acesta tampit?plus ca am aflat de curand ca am o sora pe care din nefericire am omorat-o chiar daca indirect,poate ca ar trebui sa merg la ea acasa pentru ai lua cateva lucruri,astfel incat sa pot face un mic altar,in memoria ei.
Da asta am sa fac chiar acum,le voi trimite celorlalte un mesaj prin care voi anula intalnirea de asta seara,asa voi avea timp sa organizez totul in liniste.
M-am teleportat pana in sufragerie,unde am gasit doua pahare de vin,probabil ca a avut ultima oara invitati,probabil Karter.
Am urcat sus,aproape de usa de la dormitorul ei cand am auzit niste zgomote,hmmm,ciudat,casa ar trebui sa fie pustie.
Am intrat pentru a cerceta ,iar cand am deschis usa,mi-a picat fata,la propriu,in pat erau Karter impreuna cu Bety,tinandu-se in brate.
Karter:-Lexi,ce cauti aici?cum ai intrat?era suprins,socat dea dreptul si pe buna dreptate,asa eram si eu.Bety traieste?si e impreuna cu Karter?nu mai inteleg nimic.
Bety:-Ce cauti tu aici scorpie?da traiesc,nu mai putut nimici asa usor.
Lexi:-Scorpie?da stiu ca aproape te-am omorat,dar totusi sunt sora ta asa ca nu mai fi atat de nervoasa.
Bety:-Ce vorbesti acolo?nu sunt sora ta,nu-i asa Karter?
El tacu,iar fata ei se schimba treptat,adoptand o expresie de groaza,apoi de ura si dezamagire.
Karter:-Bety iti pot explica,calmeaza-te iubire.
Bety:-Iubire?cum mi-ai putut ascunde faptul ca fiinta asta din fata mea e sora mea?cum?sau te-ai folosit doar de mine ca sa-i faci ei pe plac?
Karter:-Nu te-as folosi niciodata,te iubesc,nu am apucat sa-ti spun,te rog nu te supara pe mine,ti-as fi spus in aceasta seara daca nu ar fi aparut Lexi in mod neasteptat.
Lexi:-Nu-i adevarat,el mi-a zis mie ca tu nu trebuie sa afli despre acest fapt,dar totusi ma intereseaza ceva,cum de nu esti o stana de piatra?
Bety:-Am crezut ca sunt speciala,dar se pare ca e doar datorita faptului ca sunt sora cu tine,cea mai mare scarba din univers.
Lexi:-Hey sa sti ca mi-a parut rau pentru faptul ca te-am ucis,dar se pare ca nu era necesara aceasta stare de vinovatie si ghici ce,a disparut,uite asa.
Bety:-Iesiti amandoi din casa mea si din viata mea,nu vreau sa va mai vad niciodata.
Lexi:-Cu cea mai mare placere,eu am plecat.M-am intors cu spatele la ei,ochii fiindu-mi acum de un albastru intens ,iar buzele rosii precum sangele proaspat,deoarece le dadusem lovitura de gratie si ca sa vezi a fost doar o intamplare,nimic planificat,poate ca ar trebui sa las unele lucruri sa se intample de la sine,la fel ca si acum.
“Destinul se joaca mereu cu tine,ca si cand ai fi un pachet de carti,niciodata nu sti daca primesti cartea potrivita.
