Doar prieteni | FINALIZATĂ |

6.

" Toată agitația "

       Respirația mea devine mult mai accelerată în timp ce mă gândesc la felul în care brațele lui Dylan îmi înconjoară talia, încât îmi vine să țip la el pentru simplul fapt că nu și le ia odată de acolo și pentru că se simt atât de bine, dar e total nepotrivit. Îmi ridic capul de pe pieptul lui încercând să mimez o față de om somnoros, enervat și indispus. Buzele i se deschid și aerul cald se răspândește pe întreaga mea față, amintindu-mi brusc de poziția ciudată în care ne aflăm.
Mă ridic oarecum panicată de pe el și îmi scutur praful imaginar de pe rochia albastră, încercând să îmi ascund roșeața din obraji. Drace! Amanda ce Dumnezeu e cu tine?! Ai băut ceva expirat noaptea trecută?
În treacăt îmi aduc aminte de machiajul meu care, cu siguranță, este întins pe toată fața acum, iar eu arăt oribil, ca un experiment eșuat. Îmi ridic privirea care era de ceva vreme ațintită pământului și îl văd zâmbind.

- Așteaptă câteva minute aici! Spun repede fugind la baie.

Mă postez în fața oglinzii, rămânând surprinsă de faptul că imaginea din capul meu este foarte îndepărtată de ceea ce văd acum. Părul meu este într-adevăr puțin ciufulit, dar fața mea arată doar ca unui om trezit prea devreme. Acest lucru mă face să zâmbesc instant. Chiar nu îmi doream să mă trezesc ca un monstru, având în vedere toată nebunia de care am avut parte.
Îmi iau papucii de casă în picioare așezați pe suportul din baie și îmi prind părul sălbatic într-un coc în vârful capului cu singurul elastic roz pe care îl mai am. Mai arunc o privire fugitivă în oglindă și ies din baie cu un zâmbet tâmpit pe față care mă face să cred că ziua asta va decurge de la minunat în sus.

Când intru în cameră îl găsesc pe Dylan în patul meu jucându-se cu ursulețul primit de la el și pe jumătate adormit.

- Știi, credeam că dormi, spun atrăgându-i atenția, era mai amuzant dacă picai doar tu. Vorbesc când ajung în dreptul patului privindu-l cu superioritate.

- Știi, erai mai drăguță când dormeai și nu țipai în urechile mele. Ripostează el aruncând cu una dintre perne fix în fața mea.

- Cretinule! Nu te suport! Mârâi nervoasă privindu-l urât.

- Nu te mai smiorcăi atât! Spune Dylan răzând de mine. Chiar aș vrea să îi dau un pumn în gură doar ca să îi șterg rânjetul de pe buze. Se ridică în picioare și își înfige mâinile în cocul meu stricându-l rapid, și pot să jur că părul meu arată de zece ori mai înfoiat față de atunci când m-am trezit. Ceva tipic lui, în orice caz.  Face asta de când ne știm, așa că am renunțat să îmi mai fac ceva la păr. Îl las mereu desprins.

- Mi-ar plăcea să rămân la micul dejun, dar trebuie să merg acasă. Ne vedem mai târziu! Spune luându-mă în brațe. Ne îmbrățișăm strâns, apoi pleacă lăsându-mă singură în camera mea.

Îmi dau rochia jos de pe mine, analizând-o puțin, iar parfumul lui Dylan îmi inundă nările și îmi închid ochii ca prinsă într-o vrajă. Da, am mai avut parfumul lui pe haine, chiar l-am folosit personal, și nu doar o singură dată, dar acum se simte complet diferit - de parcă ar fi prima oară când îl întâlnesc.
Arunc rochia pe pat încruntându-mă la propriile mele gânduri. OK! Poate că alcoolul din organismul meu o să dispară mai greu decât m-am așteptat, altfel nu aș simți toată agitația din stomacul meu care nu pare că vrea să dispară și seamănă cu o grădină zoologică.

A/N: vă aștept părerile cu muuulta nerăbdare! Pupici cu sclipici! ♡