Doar prieteni | FINALIZATĂ |

33.

" Explozie de sentimente "

Un alt strănut zgomotos îmi părăsește gura, făcându-l pe Dylan să se trezească din nou pentru a treia oară în ora asta și pe mine să gem înfundat lipsită de energie. După mica noastră excursie la plajă am reușit să mă aleg cu o răceală teribilă și ceva îmi spune că nu o să reușesc să scap de ea prea curând. Și pe deasupra, Dylan s-a autoinvitat la mine acasă spunându-mi că sunt mult prea răcită ca să mă pot descurca singură și am decis să nu-l contrazic. Deși mă deranjează că mă tratează ca pe un copil mă bucur că s-a gândit la mine și a rămas aici.

De la sărutul de pe plajă nu s-a mai întâmplat nimic atât de intim între mine și Dylan, dar pot spune că am fost lipiți unul de celălalt. Am mers la cumpărături împreună, în parc, a venit chiar să mă ia de la restaurant și am pregătit cina, încercând în felul ăsta să recuperăm timpul pierdut.

- Trebuia tu să te balacești în apă... Mormăie întrerupându-mi gândurile și îmi întorc privirea spre el încruntată, dar își ține ochii închiși. Chicotesc ușor, luând paharul cu apă de pe noptieră și beau o gură zdravănă din el încercând să îmblânzesc durerea din gât.

- Scuze! Spun răgușit, urmând să tușesc timp de câteva secunde.

Mă ridic din pat și îmi iau botoșeii în picioare târându-mă până la baie. Aprind becul aruncând o privire rapidă în oglindă apoi caut într-un dulăpior niște pastile pentru gât.
Știam deja cum arăt: fața mea e palidă, am nasul roșu, buzele crăpate și ochii îmi sunt sticloși, de parcă aș fi pe cale să plâng în orice moment, așa că am renunțat la ideea de a mă privi în oglindă.

Mârâi nervoasă când nu găsesc niciun fel de pastile pentru gât și mă reîntorc în cameră, nu înainte să sting becul. Mă uit scurt la ceasul de pe perete și constat cu uimire că este aproape ora doisprezece noaptea.

Brusc o lumină puternică despică cerul în două și un bubuit puternic sparge liniștea din cameră alături de țipătul meu. Dylan se ridică imediat de sub pătură și se uită fix la mine. Ochii îi sunt mari și umflați din cauza lipsei somnului, părul răvășit și câteva cearcăne îi înconjoară ochii, și, totuși, este la fel de frumos, spre deosebire de mine.

- Scuze. Spun ușor debusolată încercând să schițez un zâmbet, dar nu știu cât de mult mi-a reușit. M-am speriat! Îl lămuresc și oftez supărată.

El doar zâmbește ușor și aprobă din cap obosit, apoi se trântește la loc în pat. Trag draperiile preferând să nu asist la jocul nebun al fulgerelor și mă strecor sub pătură alături de Dylan unde știu că sunt în siguranță pe deplin.

- Dacă o să iau răceala de la tine va trebui să îmi gătești o lună, numai ce vreau eu. Spune Dylan întorcându-se brusc cu fața la mine. Mă așez și eu mai bine urmând să ne privim unul pe altul.

- Ești conștient că nu eu te-am pus să rămâi aici?! De ce încerci să dai vina pe mine? Puteai să rămâi acasă la tine. Tu ai insistat. Mormăi și îmi rotesc ochii deranjantă.

- Dacă mai faci aia... Spune încruntându-se apoi se apropie mai mult de mine. Îmi mângâie ușor obrazul apoi îmi ia o șuviță între degete pe care o rotește ușor și îmi zâmbește.

Buzele moi și calde i se presează de fruntea mea și le păstrează acolo câteva secunde, iar eu doar îmi închid ochii fiind total fermecată de gestul lui. A durat ceva timp până când Dylan s-a hotărât să se îndepărteze, de parcă s-ar fi lipit de mine. Dylan își trece degetul peste pomeții mei analizând atent fiecare detaliu al feței mele, ceea ce mă face să roșesc teribil. Degetul mare i se oprește deasupra buzelor mele și îmi simt deja corpul supus mult prea multor senzații noi. Mă gândesc doar la sărutul nostru de pe plajă, la buzele lui unindu-se cu ale mele și la inima care îmi bătea nebunește în piept.

- Cred că o să merite răceala. Șoptește și înghite în sec apropiindu-și fața de a mea.

Înainte să mai adaug ceva Dylan își lipește buzele de ale mele luându-mă prin surprindere și răscolind tot pieptul meu. Îmi simt inima explodând în carapacea ei și buzele mi-au luat foc, la fel ca tot corpul, odată cu atingerea lui. Își mișcă buzele peste ale mele încet simțindu-i suflul greu peste fața mea, însemnând că nici lui nu îi este ușor. Îmi iau avânt și inițiez eu sărutul adevărat, acesta fiind ușor uimit de reacția mea, dar nu se lasă mai prejos și îmi acceptă invitația lăsându-ne gurile să danseze înnebunite una după cealaltă.
Când simțim că aerul devine inexistent ne desprindem unul de celălalt nu înainte ca Dylan să îmi mai fure un pupic rapid și să își lipească fruntea de a mea.

Stropii de ploaie se loveau gălăgios de geamul meu și un alt tunet urmat de un fulger sparse liniștea din cameră făcându-mă să tresar. Lampa de pe noptiera mea s-a stins și am sărit la propriu peste Dylan înconjurându-mi brațele în jurul lui. Râde ușor de reacția mea, dar îmi răspunde la îmbrățișare și zâmbesc fericită fiind mulțumită că face asta.

- Totul este în regulă, rază de soare! E doar o pană de curent. Nu ai de ce să îți faci griji! Îmi șopti liniștitor la ureche trecându-și degetele prin părul meu pentru a mă calma.

Câteva minute mai târziu am decis că pot să mă dau jos de pe Dylan, dar am rămas în continuare cu brațele înfășurate în jurul abdomenului său. Îmi așez capul pe pieptul lui inspirându-i parfumul divin care a rămas același de atâta amar de vreme și pe care îl am acum pe piele, deoarece i-am luat un tricou, sau poate două din dulap când a fost să își ia haine de acasă. Ador să îi port hainele. Mereu am făcut-o! Degetele lui Dylan își fac simțită prezența pe spatele meu și începe să deseneze linii imaginare deasupra tricoului meu alimentându-mi starea de somnolență care mi-a acaparat trupul.

Brusc îi aud glasul fredonând o melodie și îmi simt pleoape grele, așa că îmi ascund ochii sub ele și mă las purtată spre lumea viselor.

A/N: hei!

Sper ca v-a placut acest capitol și va aștept părerile cu mare drag. Nu uitați să votați! Pupici cu sclipici și multe îmbrățișări călduroase.