Doar prieteni | FINALIZATĂ |

40.

       
" - Tu și cu mine pentru totdeauna! "

Mă aflam în spital deja de două zile nenorocite chinuidu-mă cu fel și fel de întrebări care nu îmi dădeau pace. Așteptam analizele nerăbdătoare dorind să știu cum se prezintă starea mea de sănătate și de ce am leșinat. Dylan nu s-a dezlipit de lângă mine nici măcar o secundă de când am ajuns aici, chiar dacă am insistat și l-am asigurat că voi fi bine și de una singură. Iubesc grija lui, dar urăsc să îl văd neglijându-se. Totuși, l-am convins acum un sfert de oră să meargă acasă și să își facă un duș.

Îmi analizam atent inelul primit în urmă cu trei zile și nu îmi puteam lua ochii de la el, când o asistentă medicală și-a făcut apariția în salonul meu.

- Bună ziua! Doamna doctor o să vină în scurt timp să vă spună rezultatele analizelor dumneavoastră. M-a trimis să vă informez! Spune sfioasă, având un zâmbet micuț pe buze.

- Mulțumesc frumos! Îi răspund imediat simțind cum stomacul mi se strânge într-un nod din cauza noilor vești și a emoțiilor.

Imediat după asta asistenta a plecat întrebându-mă ulterior dacă îmi doresc ceva, dar am refuzat-o politicos. Iau telefonul așezat pe noptiera de lângă pat deblocându-l și caut numărul de telefon al lui Dylan apelându-l.

- S-a întâmplat ceva, iubito? Mă întreabă fără vreo altă introducere, auzind pe fundal niște sunete ciudate, de parcă ar umbla prin niște farfurii. Cumva Dylan al meu spală vasele?

- Ce faci acolo? Întreb fără să mă pot abține.

- Spăl vasele. Răspunde confirmându-mi bănuiala. Ce s-a întâmplat? Repetă întrebarea.

- În curând o să aflu rezultatele analizelor. Voiam să te anunț, pentru că am nevoie de tine aici. Îi mărturisesc și oftez simțind cum inima îmi bate ușor mai repede.

- Ajung în maxim cincisprezece minute. Mă anunță și după un schimb de " Te iubesc! " închid apelul.

Îmi doresc să ajungă mai repede acele analize pentru că nu mai pot de nerăbdare. După mine, nu este nimic grav, probabil doar o cădere de calciu, dar Dylan a insistat să îmi fac un set complet de analize pentru a fi sigur de starea mea de sănătate.

În următoarele minute cât l-am așteptat pe Dylan am citit o revistă pe care mi-a dat-o Helen când a trecut pe aici cu gemenele și o avea aruncată prin geantă. În momente ca acesta îmi lipsește biblioteca mea de acasă. Ar fi trebuit să îi spun lui Dylan să îmi aducă niște cărți, dar scopul meu este să nu îmi prelungesc șederea aici.

- Ți-am adus analizele! O asistentă tânără, alta decât cea care venise anterior și mai puțin formală, mă anunță când intră în salon și lasă dosarul pe o măsuță așezată în colț dispărând înainte să îi mulțumesc.

Îmi las revista pe noptieră și îndepărtez pătura subțire de pe picioarele mele ridicându-mă în șezut. Mă sprijin în mâini și mă așez pe marginea patului luându-mi totodată și papucii în picioare.

Curiozitatea mi-o ia înainte și mă trezesc citindu-mi fișa medicală, deși nu înțeleg aproape nimic din foile astea. Brusc, îmi simt picioarele moi și mă sprijin de peretele de lângă mine citind în repetate rânduri singurul cuvânt pe care îl înțeleg prea bine.

Leucemie.

Lacrimile îmi întâlnesc obrajii fără avertisment și încep să plâng în hohote puternice, cu spasme și tremurând din toate încheieturile. Așa ceva nu mi se poate întâmpla tocmai mie! Nu acum când sunt fericită...