24.

8.9K 771 271
                                    


" Gânduri despre ea "




Dylan

Câteva zile mai târziu

Mă ridic leneș din pat ignorând în totaliate rugămințile Evei de a rămâne lângă ea. Doar pentru simplul fapt că am acceptat să rămână la mine câteva zile nu o face iubita mea. Nu am nevoie de o iubită! Am nevoie doar de o femeie care să îmi ofere plăcere și nimic mai mult. Nu mai am nevoie de o fetiță care să se țină de capul meu tot timpul. Să mă întrebe întotdeauna unde și cu cine sunt, ce fac și de ce nu am făcut aia.

Îmi ridic brațele deasupra capului auzind cum îmi trosnesc oasele și clipesc de câteva ori pentru a îndepărta ceața care mă împiedică să văd clar. Iau pachetul de țigări de pe noptieră, dându-i jos folia și deschid geamul de la cameră. O briză ușoară se simte imediat și instant somnul meu dispare, deși este o oră destul de târzie. Patru, poate cinci dimineață? Cui îi pasă? Iau o țigară din pachet și o duc între buze urmând să o aprind cu bricheta. Îmi sprijin brațele de pervaz și privirea mea se fixează pe geamul Amandei. Câte nopți la rând am așteptat ca lumina să fie aprinsă în camera ei... Nu s-a întâmplat niciodată! Acum am văzut-o și nu mi-a venit a crede. Puritatea și frumusețea ei mi-au atins sufletul așa cum nimeni nu va reuși vreodată să o facă: într-o fracțiune de secundă. Mi-a fost de ajuns să îi prind privirea într-a mea câteva clipe și am putut simți toată iubirea pe care i-o port traversând fiecare centimetru din ființa mea.

- Eva? Întreb brusc amintindu-mi de incidentul petrecut în urmă cu câteva zile.

- Mhm!? Mormăie adormită printre perne și aud cearșafurile foșnind sub acțiunea mișcărilor ei.

- Cine a fost la ușă când ai deschis, persoana care îi căuta pe părinții mei? Întreb curios.

- O tipă. Nu a vrut să îmi spună cine e. Spune cu greutate în voce.

- Și nu poți să mi-o descri?

- Scundă, șatenă, ochi căprui, avea un ghiozdan mare în spate. Nu îmi aduc aminte mai multe. Părea cam derutată.

Eva îmi confirmă imediat bănuiala după ce îmi descrie persoana care m-a căutat. Puteam să jur că ea a fost. Tot ce mă împiedică să merg după ea este faptul că a fost o cățea. O cățea care s-a jucat cu mine, care a știut cu adevărat cum să facă să doară.

La dracului cu Amanda! Nu îi permit să intre în viața mea din nou! Nu acum când am gânduri mai puțin curate legate de ea.

***

Rotesc paharul în cercuri ușoare înainte să îl duc la gură, iar când lichidul îmi arde gâtul îmi las capul ușor pe spate lăsând paharul gol pe masă. Înșfac pachetul de țigări din buzunar și îmi strecor una între buze inhalând pofticios mici doze de nicotină. De când am ajuns aici îmi tot clătesc ochii cu diferite domnișoare, pe câteva chiar le-am sărutat, dar niciuna nu se ridică standardelor mele în această seară. Singura care îmi dă târcoale gândurilor este numai Amanda.

Mă ridic de pe scaun simțind cum mi se dezmorțesc picioarele la cât de mult am stat jos și fix atunci o prezență feminină îmi fură atenția și privirea. Rochia roșie din piele îi scoate în evidență fiecare formă a corpului parcă sculptat de un înger. Pasul ei este ușor și are grijă să nu îi atingă orice jegos trupul de zeiță. Părul roșu ca flăcările iadului i se prelinge pe spate în bucle proeminente, completând înfățișarea ei răvășitoare. Nici că mai stau pe gânduri și o urmez prin mulțime, până când se așază pe un scaun la bar. Mă așez lângă ea la fix și îi atrag atenția asupra mea în câteva secunde. Un rânjet ușor i se conturează pe față și ochii ei albaștri îi prind pe ai mei reușind astfel să creeze o conexiune între noi.

- Bună, dulceață! Rostesc zâmbind la fel de seducător ca ea. Chicotește ușor când aude apelativul pe care l-am folosit, dar nu întrerupe contactul vizual dintre noi.

- Bună, frumosule! Răspunde apropiindu-și gura păcătoasă de a mea, astfel încât să aud ce îmi spune.

- Cu ce te pot servi ca să mă poți încânta cu prezența ta? Întreb plasându-mi ușor palma pe coapsa ei.

- Orice și sunt a ta. Șoptește lasciv în urechea mea, iar atunci când se îndepărtează trasează o linie imaginară cu unghia pe obrazul meu. Zâmbesc mulțumit de vorbele ei mușcându-mi în treacăt buza.

Îmi ridic privirea fiind pregătit să dau de omul meu, Ricky, dar un corp micuț de fată îi ține locul. Lasă cele două sticle pe care le avusese până adineaori - probabil - în mâini și se întoarce cu fața la mine. Ochii mi se măresc brusc și clipesc des crezând că poate mi s-a pus ceva în băutură și am vedenii, dar totul este pe cât se poate de real. Ce dracului caută ea aici? Urăște cluburile!


A/N: nu uitați să comentați și să votați fiecare capitol. Este foarte important! Pupici

Doar prieteni | FINALIZATĂ |Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum