Doar prieteni | FINALIZATĂ |

39.

" Da! "

Dylan

6 ani mai târziu

Zâmbetul incontrolabil care mi s-a așternut pe chip am impresia că îmi va da de gol toate planurile. Degetele Amandei trec printre firele mele de păr umede, iar cu mâna cealaltă ține feonul deasupra capului meu rotindu-l. Când părul meu este uscat complet, feonul este oprit, iar sunetul asurzitor nu îmi mai deranjează urechile. Amanda îl lasă pe măsuța din fața noastră și își lipește buzele de obrazul meu într-un sărut dulce. Simt ceva rece pe umărul meu și ochii îmi călătoresc spre amuleta ei de la lănțișor.

- Gata... Șoptește privindu-mă în oglindă.

Îmi întorc încet capul și îmi lipesc buzele de mâna ei într-un sărut ușor. Zâmbește în urma gestului meu și își trece liniștitor degetele peste pielea mea în cercuri line.

- Crăciun fericiiit! Două glasuri puternice și entuziasmate ne întrerup momentul tandru și gâtul îmi este prins de o pereche de brațe micuțe și subțiri.

Îmi înfășor fără ezitare brațele în jurul lui Lana ridicându-mă de pe scaun cu ea agățată de gâtul meu. Numaidecât Lena vine la mine cerându-mi din priviri să o iau și pe ea în brațele mele, ceea ce fac imediat.

- Crăciun fericit și vouă! Le urez urmând să le sărut obrăjorii înghețați și roșii ca focul.

- Tati mi-a zis că a adus cadoul. Lana mă informează șoptindu-mi la ureche, pentru ca Amanda să nu o audă, iar Lena îi zâmbește complice.

- Moșul a trecut și pe aici, maimuțelor! Amanda le anunță pe fete, iar acestea își duc mânuțele la guri șocate de ce au aflat.

Le las pe gemene să meargă la Amanda pentru a le povesti de " întâlnirea " ei cu moșul, iar eu mă fac dispărut din cameră pentru a ne întâmpina oaspeții. Helen și Jordan petrec cu noi Crăciunul de când eram în liceu, mereu am fost împreună, dar de cinci ani cineva anume, mai exact două mogâldețe cu ochii ca mierea și părul blond, ne țin companie. În drum spre sufragerie îmi iau un tricou pe mine și când ajung îl observ pe Jordan pe canapea butonând plictisit televizorul, iar Helen este în bucătărie făcând cafea, cel mai probabil, pentru că deja îi simt mirosul.

- Crăciun fericit! Le spun tare ca să îmi fac simțită prezența, iar cei doi îmi răspund simultan.

Mă așez lângă Jordan care îmi dă imediat cutiuța neagră în care se ascunde un inel zâmbindu-mi cu subînțeles. Helen ni se alătură în scurt timp aducând odată cu ea și o tavă pe care erau patru căni pline de cafea.

- Te simți bine, Dylan? Pari cam îngândurat. Glasul lui Helen mă distrage de la gândurile mele și observ cum își duce cana la buze luând o gură de cafea.

- Sunt bine! O asigur și îmi îndrept privirea înspre scări când aud pași grăbiți.

Amanda își face apariția purtând un zâmbet larg pe față care mă face să înnebunesc. Sunt atât de îndrăgostit de ea încât nu îmi vine a crede.
Sunt emoționat, de ce să mint? Urmează să fac cel mai important pas din întreaga mea viață, dar pe care sunt absolut sigur că nu îl voi regreta.