Doar prieteni | FINALIZATĂ |

32.

" Dulcele adevăr "

Focul aprins pe plajă îmi încălzește pielea rece și umedă făcându-mă să zâmbesc mulțumită. Un material moale îmi acoperă corpul și îmi ridic privirea de pe flăcările din fața mea pentru a întâlni chipul zâmbitor al prietenei mele. Îmi întinde o sticlă de bere desfăcută și se așază lângă mine trecându-și brațul pe după gâtul meu. Mă bucur că am hotărât să ne petrecem noaptea pe plajă, nu am mai făcut asta de mult și îmi era dor. Iau o gură din lichidul rece și amar sprijinindu-mi apoi capul de umărul lui Helen.

- Dylan mi-a mărturisit adevăratele lui sentimente. Este îndrăgostit de mine... Încep să vorbesc luând-o prin surprindere pe Helen care mă privește acum cu o față încruntată.

- Știam eu! Afirmă descrețindu-și fruntea și un zâmbet leneș i se așterne pe chip.

- Ce vrei să spui? Întreb lăsând sticla în fața mea pe nisip și îmi strâng pătura în jurul corpului mai bine fiind cuprinsă de fiori reci.

- Draga mea, doar prieteni, spune și mimează ghilimelele de rigoare în aer, nu se vor privi niciodată în felul în care o faceți voi doi. L-am văzut pe Dylan la câteva zile după ce ai fost luată de lângă noi. Distrus este un cuvânt prea simplu pentru a descrie felul în care arăta. A fost pierdut când te-a pierdut! Îi puteam vede în ochi iubirea care dăinuia în sufletul lui pentru tine. Se sfâșia de durere. Dylan te-a iubit întotdeauna mai mult decât ca pe o simplă prietenă, dar cred că i-a fost teamă să își recunoască acest lucru.

Cuvintele lui Helen mă lasă fără vlagă. Îmi trec mâinile peste față simțindu-mi lacrimile în ochi care așteptau să îmi cunoască obrajii. A simțit același lucru pe care l-am simțit și eu. M-am simțit pierdută când l-am pierdut și pe Dylan. Am crezut că o să înnebunesc de dorul lui și că un an va fi o veșnicie și nu voi mai avea vreodată ocazia să îl văd. Îl iubesc pe Dylan cu toată ființa mea, dar îmi este teamă. Nu îmi pot imagina viața mea fără el prin preajmă. A fost întotdeauna stâlpul meu de susținere. M-am agățat de amintirea lui ca un dependent de droguri cât timp am fost la orfelinat. M-a menținut pe linia de plutire deși nu a fost lângă mine fizic.

- Amanda sper că ești conștientă că nu îl poți ține așa, nu? Glasul prietenei mele mă face să îmi iau privirea înlăcrimată de pe focul arzător. Tu chiar nu simți nimic pentru Dylan? Întreabă încurcată, parcă supărată pe mine.

- Îmi este teamă că o să îl pierd. Îi spun adevărul și las o lacrimă să îmi întâlnească obrazul drept. Doar gândul acesta îmi face inima să mi se strângă în piept de durere.

- O să îl pierzi oricum dacă nu faci ceva. Știu că ești îndrăgostită de el. Se vede de la o poștă și nu ai cum să negi asta! Nu te-ai gândit niciodată la buzele lui peste ale tale? Întreabă brusc și obrajii mi se încălzesc la amintirea momentului din parcare, când mi-am dorit să îl sărut.

- Desigur că te-ai gândit... Afirmă și un zâmbet larg îi înflorește pe chip.

Apariția lui Jordan lângă noi mă face să cred că ăsta e un semn și că ar trebui să merg chiar acum la Dylan. Jordan îi sărută obrazul lui Helen și se așază lângă ea trecându-și o mână pe după talia ei subțire.

- Unde este Dylan? Îl întreb hotărâtă pe Jordan și un zâmbet mândru se așterne pe fața lui Helen.

- A spus că vrea să înoate puțin. Îmi răspunde la întrebare și o trage pe Helen în brațele lui așezându-și capul pe umărul ei.

- Mulțumesc!

Mă ridic de pe buturuga pe care stătusem până acum lăsându-mi prietenii singuri și îmi îndrept pașii spre mare care săruta uscatul cu fiecare ocazie. Valurile se izbeau de țărm cu putere și ochii mei cercetează locul curioși și nerăbdători să îl găsească pe Dylan. O să îi spun tot ce simt! Fără teamă. Fără regrete.

Pașii mă poartă spre mare până când simt nisipul umed și rece sub picioare, transmițându-mi un fior plăcut pe șira spinării. Regret că am rămas doar în sutienul de la costumul de baie și blugii scurți și nu am luat pătura oferită de Helen.

Brusc două brațe puternice îmi strâng talia și țipătul meu surprins sparge liniștea în care mă afundasem. Picioarele îmi părăsesc solul și corpul îmi este învârtit de câteva ori în cercuri amețitoare care mă fac să râd și să zâmbesc în același timp.

- Oprește-te! Reușesc să spun într-un final și când tălpile mele goale simt din nou nisipul îmi înfășor tulburată brațele în jurul gâtului lui Dylan ca să nu cad.

- Ești bine? Întreabă moale și mă lipește de corpul său ud simțind cum fluturii din stomacul meu au luat-o razna când pielea lui a atins-o pe a mea. Clipesc de câteva ori încercând să îmi revin și aprob din cap sprijinindu-mi apoi fruntea de pieptul său.

- Trebuie să vorbim... Îi spun și îmi ridic privirea întâlnindu-i ochii albaștri de culoarea oceanului.

- Despre? Întreabă și palmele lui îmi părăsesc talia. Îmi simt corpul arzând atunci când mă atinge.

- Despre noi. Răspund și simt cum vrea să se îndepărteze de mine, dar nu îl las.

Îmi ridic palma și degetele mele încep să îi mângâie chipul începând cu fruntea, apoi pomeții și obrajii. Inima mi s-a urcat în gât când, curioase, degetele mele s-au apropiat de buzele sale roz. Înghite în sec absorbit de prezența mea și îi simt din nou palmele fierbinți pe talia mea. O să mă topesc cu totul.

- Nu face ceva ce o să regreți... Spune și își strânge ochii reușind să mă ia prin surprindere și să își îndepărteze corpul de al meu.

- Nu o să regret nimic! Spun și îl prind de mână trecându-mi degetele printre ale sale. Pentru că Dylan Smoke trebuie să îți mărturisesc că sunt total, într-adevăr și iremediabil îndrăgostită de tine cu fiecare părticică din mine.

Buzele sale s-au lipit dureros, dar atât de plăcut în același timp, de ale mele topindu-mi inima și urcându-mă pe culmi ale fericirii pe care nu credeam că o să le mai pot întâlni vreodată. Îmi mușcă buza inferioară și luată prin surprindere îmi deschid gura scâncind, apoi limbile noastre doritoare de atingere reciprocă se întâlnesc și încep să danseze înnebunite de plăcere. Mă dăruiesc lui cu totul de parcă nu va mai exista și mâine o nouă zi. Mă pierd în sărutul și atingerea lui ca un turist într-un oraș străin. Inima îmi tremură în piept și se avântă cu pași mici spre ceea ce va avea să însemne sfârșitul meu. Își părăsește făgașul în care a petrecut atâta timp și i se încredințează altei persoane, unui alt trup.

Mi-am dăruit inima lui Dylan.

A/N: hei! bună!

Am terminat si acest capitol pe care cred ca l-ati așteptat de atât de mult timp. Va aștept cu mare nerăbdare părerile și sper să fie cât mai lungi. Mulțumesc pentru toată susținerea!