Aripi de Fier

Blană gri

Blană gri, cu atât a rămas lupul

Liderul haitei, ce cândva domina codrul,

A îmbătrânit, a obosit.

Colții și ghiarele s-au tocit,

Până și urletul la lună e acum răgușit.

Înainte alerga, conducea haita,

Acum târându-și oasele își așteaptă moartea

Îi e greu să ridice privirea din pământ,

Cei tineri spun că își caută mormânt,

Respectat, sau mai degrabă temut

Cu toții credeau de demult că era bine.

Însă rănile de pe corp spun o altă poveste, doar el știe prin ce a trecut.

L-au obosit toate, deși nu era cel mai bătrân dintre toți lupi

Nu anii, ci tot prin ce a trecut i-au adus blana gri

Și l-au făcut prea bătrân pentru a muri.