Aripi de Fier

Cântecul frigului

1

Prea rece pentru lacrimi.

Stau singur, în lumea mea, departe de mulțimi

Stau în lumea construită de mine,

O lume unde nu există mâine

2

Aceeași noapte din celelalte poezii

Aceleași sentimente oriunde aș fi

Dar acum nu mai e liniște,

Cacă se aude frigul, vânturi triste

3

Un cântec rar

Un cântec ce vreau să-l aud iar și iar

Ohh! Tu frig

În fața ta, mă simt atât de mic

4

Merg singur prin pădure

Căutând, așteptând gândurile să se adune

Doar frigul, vântul cel rece e cu mine

Și îmi șopteste ,, timpul trece"

5

Merg pe un drum nesfârșit

Mâinile înghețate de frig.

Lacrimile, gheață pe zăpadă

Cum poate un om să fie pierdut? Dacă nu are unde să meargă.
6

Oh! Tu frig, nemillos rece

Lasă vântul să îmi cânte cântece

Lasă zăpada să cadă

Sângele să nu se mai vadă

Înghide soarele, să fie întuneric!

în toată lumea, cum e în sufletul ăsta nemernic

Îngheață-mi inima

Flăcările să fie țurțuri ce taie ca lama

Ucide căldura

Ca să încremenească tot. Eternă să fie tortura.

7
Oh! Frig, cântec de fluier și vioară ruptă.

Îngheață tot.... și existența mea măruntă