Aripi de Fier

Dezastrul existenței

1

Trecutul e trecut și în trecut sunt toate
Iar eu, un spirit singur ce umblă prin noapte.
Nu mai am nimic.
Nici trup, nici viață, doar întuneric.
Și multe întrebări:
Ce e viața și de ce ne poartă peste mări?
De ce existăm sub cerul albastru?
ȘI de ce existența e un dezastru?
2
O pasăre fără aripi.
Nu e bună de nimic, dar de ce mai e aici?
Nu poate zbura
Nu se poate apăra
De ce existăm sub cerul albastru?
Și de ce existența e un dezastru?
3
Un spadasin orb, seamănă cu mine
Deși rănit, continuă să lupte, refuză să se încline
Sabia sa e tot ce are
Când nu se apără de rele, îl ajută să se țină pe picioare
Dar rănile se strâng
Chiar și așa, te uiți la el, îl vezi în picioare stând
De ce existăm sub cerul albastru?
Și de ce existența e un dezastru.
4
Un cavaler fără inimă
Ce păzește un castel, ajuns o ruină
Castelul e tot ce are e suflet lui
Chiar dacă nici o împărăteasă nu e în sala tronului.
Dar de ce mai e aici? De ce se mai zbate
Nu i-au ajuns relele, stând singur în noapte
De ce existam sub cerul albastru?
Și de ce existenta e un dezastru?
5
Atâtea întrebări, am chiar și mai multe
Sub metafore ascunse
Cât timp vom fii sub cerul albastru
Existența va fii un dezastru
Spiritele singure, rămân singure
Să sufere, să urle, să sângereze, e destinul lor să îndure
Cu aripi sau fără, pentru pasăre e tot una
Dacă nu are unde zbura
Spadasinul orb, își va ridica mereu sabia
Lumina, nu e pentru el, dar va lupta, așteptând moartea să vină să-l ia
Cavalerul va rămâne singur în castel
Până când moartea-l va lua și pe el
Totul e o nebunie
Toate apar și dispar în furie
Și așa cum vin, se duc toate
Nimic nu e etern, doar întrebările-n ceas de noapte.
Și visele ce le purtăm ca niște aripi de oțel
Ce ne pot duce în al nouă-lea cer.
Până se lovesc de existență.
Se frâng și din sânge apare un cuvânt ,, speranță"
O minciună pentru unii,
Totul pentru alții
Atât de diferiți suntem
Unii râd, restul ne ascundem.                       
Unii se scaldă în soare
Dar lumina nu e pentru mine, mă întorc în ploaie
Îmi iau și întrebările cu mine
Și milionul de sentimente, privind către ziua de mâine
De ce existăm sub cerul albastru?
Și de ce existența e un dezastru?