Aripi de Fier

Versuri negre IV

1

Cea mai întunecată parte a mea

Aruncată pe foaie, acum, noaptea

E atât de frig că vântul lasă tăieturi pe față

E atâta de frig că luna, pe lac îngheață.

2

Aud urletul lupilor ce se apropie de mine

Simt mirosul sângelui scurs din mine

Căci lacrimi nu mai am

Din ochi curge sânge, pictează povestea ce o trăiam

3

Se apropie fiarele

Să zbor nu pot, aripile de fier, au rănit prea rău spatele

Să mă apăr nu pot

Sabia mea e ruginită peste tot

4

E atât de frig și sunt fără apărare

Mantaua neagră, doar o amintire trecătoare

Nici pe picioare nu pot sta

Din pământ, mâini oribile mă opresc a mă ridica

Mâini moarte

Ce sunt vise deșarte

Au luat fiecare o parte din mine

Acum vor să-mi ia și ziua de mâine.

5

Cea mai lungă noapte

Prăbușit, aud râsetele speranțelor ratate

Aud cum se amestecă cu urlatul lupilor

Nu mă pot mișca, frica, regretul nu mă lasă din mâinile lor

Tot ce văd, sunt lacrimi și sânge

Fiecare picătură, lasă urma de gheață odată ce se scurge.

6

Singur, patetic

Am crezut în multe dar m-am ales cu nimic

Am visat, dar acum m-am trezit

Și am aflat că nici macar atat nu merit

7

Îmi e frică să cer.

Deci pe față voi purta o mască de fier

Gura-mi va fii închisă, ochii nu vor mai privii în viitor

Soarele meu, acum e acoperit de un nor

Nu voi mai visa, nu voi mai iubii

Corpul ăsta e o carcasă, căci sufletul îmi moare în fiecare zi