Aripi de Fier

Povestea ninsorii

1

De ce ninge ?

O întrebare aparent banală

Când afară e viscol, și plouă cu albă cernealâ.

Știm ce e zăpada. Dar ce se întâmplă când teoria de sufletul artistului se atinge?

2

Învățatul îți va spune teorii.

Cum că apa îngheață

Mai rău ne bagă-n ceață.

Cât de învățat ar fi nu-și poate da de pe inimă norii.

3

El nu știe sau nu vrea sa audă

Că acolo departe, unde ochii orbesc,

Unde gurile tac și urechile surzesc,

Unde inima e liberă iar mintea mută.

4

Acolo în depărtare,

Unde timpul ia forma unui moș păzitor de ceas,

Unde natura e mama și tată e Atlas

Iar ploaia mlădioasă domnișoara, și mândru cavaler e soare.

5

Acolo de unde toate vin

Unde suflete se nasc și mor

Alegându-și corp pe placul lor.

Da. De acolo și focul și ploaia și ninsoarea vin.

6

Focul , Vântul și Pământul mândrii crai

Ploaia și ninsoarea mândre fete

Fulgii și stropii curate suflete,

Ne spun povestea unei zâne plecate în căutare de rai.

7

Cândva pentru prima oară s-a spus

Că zâna ninsorii a mers să vorbească cu al ei tatâ

-Vreau să plec. Dacă suntem nemuritori de ce nu putem vedea lumea lată ?

Dacă oamenii știu de Foc , de Pământ de ce ne ascund norii ?

8

-Să nu mă mai întrebi așa ceva!

Noi suntem divini , ei simpli muritori

Suntem ca niște vulturi, ei nici măcar ciori.

Nu te mai gândi la ei și cu numele tău voi boteza anotimpul rece. Iarna

9

Curioasă din fire,

Ea din regat pleacă, ignorând pe al său tată,

Jurându-și că nu se va mai întoarce vreodată.

Oare e nevoie de oameni mici ca geniul să ajungă la împlinire ?

10

Anotimpul rece vine , Atlas îi pune nume Iarna

Trist și sec e regatul fără zâna cea mică.

Natura își caută prințesa de asta fulgii peste tot pică

Pământul se îmbracă în alb , iar vântul sora-și strigă Iarna, Iarna.