Aripi de Fier

Semi-lună

1

Semi-lună, prințesa cerului

A cărei strălucire, plutește ușor pe suprafața lacului

A cărei strălucire, deși frumoasă, de vrajă

E acum acoperită de nori negri, pe pământ e ceață.

2

E ceață șie așa de rece

Că acum, nici un lup nu mai e la tine să strige.

Doar un nebun, se încăpățânează pe marginea lacului să stea,

Zgribulit de frig, să îți scrie povestea.

3

De ce te ascunzi, lună?

Te-ai speriat și tu de lumea asta nebună?

Dacă fugi,

Ia-mă și pe mine acolo unde o să ajungi.

4

Promit să fiu cuminte.

Să te ascult și să te urmăresc, doar ghidează-mă, mergi înainte.

Dă-mi din liniștea ta semi-lună

Căci m-a surzit lumea asta nebună.

5

Urmărindu-ți sora, luna înghețată.

Am ajuns aici, unde ființa ta mi se arată.

Am ajuns să văd cum strălucești.

Cum de lumina ta sunt atras și eu, și din lac acei pești.

6

Ca un gardian orb deasupra.

Nu știi ce se întâmplă, dar la toți ne împarți strălucirea ta.

Eu totuși cer ceva mai mult, dă-mi liniștea ta semi-lună

Apără-mă de lumea asta nebună.