Aripi de Fier

Bestia

1

Lăsat fără comoară

Fără strălucire

Abandonat de lumină și iubire

Privesc cum de pe lumânare, pică ceara

2

Apuc lumânarea

Și cobor înauntru

Dincolo de vid, unde nu se termină întunerucul

Flacăra mă ajută să văd, picături de ceară îmi ard pielea

3

Cobor încet pe trepte înguste

Unde doar eu am voie să merg

Unde toate se uită și lacrimile se șterg

Într-un loc ascuns, unde toate-s așa mărunte

4

Cobor în sufletul meu.

Dar nu vreau, nu vreau

Pe treptele înguste, picături de sânge tot curgeau

Nu vreau să merg mai jos, că e întuneric și nu voi mai fi eu

5

Cum tot cobor,

Întunericul mă îmbracă

Iar bestia îmi strigă numele, oare atacă?

Chiar de o face, știu, ori găsesc bestia, ori mor

6

Ajung unde nu mai e de coborât

Bestia, cu lanțuri legată

Fața oribilă, de lumânarea mea puțin luminată

3 oglinzi am în față, o ultimă privire la trecut

7

Cu lacrimi în ochi privesc oglinzile

Privesc și mă văd rănit,

Văd, că nu sunt destul de puternic

Că nu-mi mai pot mișca aripile

8

Tremurând de spaimă,

Dau drumul bestiei

Ce mă închide fără teamă

9

Groaznic urlet de durere

Când prin inimă îmi trec 4 lanțuri grele

Ce nu mai lasă să curgă sentimentele

10

În față văd doar roșu

În timp ce un ochi se închide pentru totdeauna

Celălalt se zbate, ca a unui monstru

11

Părul crește

Acoperă rănile cele vechi

De altele noi mă ferește

11

Mâinile tremură

Vrând să mă mai privesc o dată, se sparg oglinzile

Cioburile îmi lasă pe noua față tăietură

12

De durere nu mai pot sta în picioare

În genunchi, pe coate

Mă las pradă bestiei ce dormea de o eternitate

Un urlet groaznic în timp ce noua formă apare

13

Bestia am devenit, sau bestia a devenit eu?

Oare care era captivul cui?

Oare ești cu adevărat liber dacă în tine te încui?

Pe scările înguste urcă acum, altcineva, un nou eu