1
Au fost.
Zile cu soare,în grădină ploaie roz
Zile frumoase
La fel ca florile, de împărăteasă culese
2
Dar acum e noapte
Cerul e atât de negru, lumina lunii nu răzbate
Nimic nu mișca în grădina și în castel
Tronul împărătesei e gol, oare va sta cineva pe el?
3
În sala unde se auzeau vorbele împărătesei
Sunt doar eu și demonii mei
E atât de întuneric în mijlocul nopții
Nu se vad culorile de pe vitralii
4
Rozul petalelor de sakura
A devenit roșu de sânge uscat ce-mi pătează armura
Copacii nu înfloresc
Când doar cu lacrimi îi stropesc.
5
Dar cât va mai dura noaptea?
Cât mă va mai asurzii liniștea?
Oare se va auzii vocea împărătesei?
Și chipul ei mă va face să mă înclin în fața ei
Să îi ofer lumea
Ca ea să fie lumea mea
Să aducă lumină
În castelul ăsta ce e acum o ruină
Să transforme în petale de sakura
Sângele curs din inima frântă ce-mi pătează armura
Oare mă va apăra?
Să-și pună aripile pe spatele meu
Oare îmi va spune cineva: ești al meu?
CITEȘTI
Aripi de Fier
شِعرPoezii, pe diferite teme, de diferite lungimi. Fiecare capitol va avea o poezie deci să nu vă surprindă dacă se vor aduna multe părți.
