Aripi de Fier

Versuri negre ll

Văzând demonul în baltă de sânge și lacrimi negre,

Crăiasa vrea să îl vindece și spre el coboară repede.

Demonul, cu fața în jos, nu mișcă

Crăiasa, ajunsă la el, se sperie când o mână de schelet o apucă.

Aceasta vru să pună mână pe fruntea demonului, să îl vindece cu magia ei,

Însă mâna scheletică, din pământ răsării și apucă încheietura fetei.

Speriată, aceasta se zbate vrând să se elibereze,

Flăcări negre se aprind însă și pe amândoi îi cuprinsese.

Plânsetul fetei răsună, Încearcă să dea din aripi, să zboare.

Însă rămâne pe loc, văzând demonul în fața ei, stând în picioare

Lacrimi negre nu mai erau în ochii lui, acum erau roșii ca de sânge

Sabia sa, acum aprinsă în flăcări negre, se reface.

Rana din piept, cu funie de ură se coase

Însă o inimă nu îi mai crește, acum sunt doar oase

Mâna de schelet dispare.

El apucă crăiasa, nu o lasă să zboare

Un nou fulger roșu apare,

Înghițit și acesta de flăcări negre. dispare.

Crăiasa încercă să îi vorbească,

Acesta însă nu aude, prea multe voci începuseră să îi șoptească

- Nu voi mai lăsa pe nimeni să mă orbească

Îi spune demonul, apucând de gât crăiasa,

Luându-i aripile și întorcându-se în lumea sa