Aripi de Fier

Gânduri de iarnă

1

Afară e frig, simplu nu?

Uite, eu scriu, încearcă și tu,

Hai să vorbim, povestește-mi și o să îți povestesc.

Încep eu, dar ce vrei să afli?

Despre dragostea mea, am vorbit în ,, Versuri negre" unu și doi.

În ,, Aripi de fier" și ,, Aripi de oțel"

Ți-am arătat că mă apropii de acel măreț țel

Împărăteasa mea, o aștept încă.

Dar atât despre asta, o să vorbim mai multe când se arată.

2

Du-te te rog și mai pune niște lemne pe foc,

Fă un ceai cald, poate cât timp vorbim va sta și viscolul în loc.

Vântul șuieră prin crăpăturile casei vechi.

Iar fulgii sunt așa de mari, că mai puțin și sparg ferestrele astea vechi.

Lupii tot urlă la lună,

Ambiție frumoasă... sau nebună

Într-un fel, suntem ca ei,

Unii singuratici, alții in mijlocul haitei.

Dar la lună ne uităm cu toții,

Pentru că fiecare dintre noi are vise, emoții.

3

Nu te teme, va trece noaptea,

Așează-te lângă foc, hai să ascultăm liniștea

Pentru că și ea are multe de spus.

Ne învață ce frumos, chiar dacă nu e nimic.

Îți arată, în lumea asta cât ești de mic.

Orice sunet dispare, oricât ar fii de tare.

Așa cum și noi suntem doar niște petale într-un câmp de lalele