Aripi de Fier

Merge

1
Un om.. Sau doar o umbră

Pe dinăuntru, gol

Mort, în sufletul său liniștea urlă.

Pașii săi grei, pământului au dat ocol

2
Slăbit, merge

Uscat, merge

Putred, merge

Singur, merge

3
O pelerina roasă

Are pe umerii cocoșați

E desculț, talpa-i arsă

Cu plete și o barbă ce până la genunchi se lasă

4

Însetat merge

Rănit, merge

Incomplet, merge

Uitat, merge

5

Merge prin vară, iarnă

Merge peste tot

Merge prin primăvară,  toamnă

În urechi îi urlă regrete, iar un ochi închis de tot

6
Obosit, merge

Distrus, merge

Nefericit, merge

Tăiat, merge

7
A mers în viitor, în prezeent și trecut

În urma sa, curge sânge,  din ochi, inimă și încheieturi

E o entitate fără sfârșit, ce caută un început

Ce caută, să scape de lanțuri

8
Abandonat, merge

Torturat, merge

Înfrigurat, merge

Fricos, merge

9
Nu vorbește, nu îl aude nimeni, doar vântul îi cară suspine

Urme de sânge și sunetele lanțurilor ce se zdrobesc de pământ

Nu caută un apus, un răsărit sau ziua de mâine

Târându-și cadavrul își caută mormânt

10
Ars, merge

Bolnav, merge

Sângerând, merge

Zdrobit, merge

11

Mâinile moarte ale fericirii rup carnea de pe oase

Senzații și sentimente, vise, viață

Rup din el, rup carne, beau sânge, strivesc oase

Sub soare, el simte frig și gheață

12
Plouat, merge

Fulgerat, merge

Bătut de vant, merge

Ars de foc, merge

13
O fantomă vie

Existența sa, o tragedie,

Merge, căutând moartea

Dar îl găsește fericirea

Merg unul către altul

Spre vindecare, un moment cum nu-i altul.

Dar.. Nimic, aceasta e ca o iluzie

Nu se schimbă nimic, nu e nici  măcar confuzie.

El merge, nu a simțit nimic

Ca și cum nu ar fi fost nimic

A trecut pe lângă fericire

Pe lângă moarte și vieții i-a aruncat o privire

Dar atât.

Condamnat la mers etern

Pe un drum nesfârșit, fără vreun semn

Fără început, fără sfârșit

Ars de soare și torturat de frig

O lipsă de viață, fără moarte

Un mers către eternitate