Aripi de Fier

Versuri negre III

1

Așezat deasupra lumii

Stau și privesc și artiștii și nebunii.

Mă simt atât de departe de tot și toate

Simt că i-am cunoscut pe toți. Și că le-am făcut pe toate.

2

Așezat pe semi-lună mă uit spre pământ

În noapte, ca și în sufletul meu, liniște de mormânt

Vocile din capul meu și lumea ce o credeam nebună,

Acum au dispărut, singur stau pe semi-lună.

3

Am întâlnit creatorul, ce mi-a dat puterea de a spera

In schimbul a inchide un ochi, pentru totdeauna

Mi-a dat puterea să lupt pentru toate

Însă preț mare am plătit, ieri, azi și o eternitate.

4

Distrugătorul a venit și el la mine.

Că nu mă va rănii nimeni a fost a lui promisiune.

Pe umerii mei, o manta neagră e lăsată.

Manta, ce nu mă mai lasă să simt nimic. Niciodată.

5

Acum mă uit la stele,

Pierzând-o pe a mea, caut alta să-i spun visele

Să-mi ridice mantaua cea neagră

Ce nu văd eu, ea să zărească.

6

Dar toate par așa de departe.

Aripile de oțel m-au adus aici, dar tot e așa departe

Singur stau pè semi-lună

Că nici ea nu e completă, în noapte cugetăm imoreuna