Aripi de Fier

Versuri negre V

1

Un regat frumos cum nu-i altul

Un suflet puternic cum nu-i altul.

Pe lumină, când e ziua mare

Totul se scaldă în raze de la soare

2

Regele privește de pe tron mândru,

Cum la picioarele lui se întinde regatul

Armura sclipitoare și zâmbetul îi strălucește

Orice dorință îi se îndeplinește

3

Dar vine noaptea

A înghețat tot ce pe timpul zilei strălucea

Aurul a devenit sânge

Urarele, strigăte de disperare, ce noaptea le stinge

4

Tronul dispare,

Regele acum se târăște în disperare

Lumina lunii arată rănile lui

Reflectă în picăturile de sânge scurse din trupul lui

5

Glorios pe timp de zi

În noapte strigă ,, moarte, dar nu mai vi?

Soarele ia cu el toate visele

Luna, aduce cu ea toate lacrimile

Soarele pune zâmbet pe față

Luna, lacrimi de gheață

6
Lacrimi ce tot curg și curg

Îngheață de la frig, lasă tăisturi pe unde se scurg

Ziua stă în picioare, mândru regele

Dar noaptea, nimeni nu-i aude suspinele
7

Am trecut prin atâtea

Am văzut atâtea

Cu ochii ăștia blestemați,

Prin ani întunecați.

Ani, ani ce fără să-i pot oprii trec pe lângă mine

Spunându-mi doar că, lumina nu e pentru mine.

8

Răsăritul aduce cu el speranță,

Vise, sentimente ce noaptea le îngheață.

9

Moarte, vin-o lângă mine,

Spune-mi despre lume, spune-mi despre tine.

Spune-mi de ce tot ce construiesc ziua,

Ca-n baladă se destramă noaptea.

De ce zâmbetele și speranțele,

Devin dezamăgire, frică atunci când dispare soarele

10

Dar nici moartea nu-i răspunde regelui

Târându-se către capelă, nimeni în drumul lui.

Un rege fără putere,

E doar un corp ce un suflet nou cere.

Căci prea multe nopți au trecut peste ăsta...

Dar e răsăritul acum.... oare ce se va întâmpla, când din nou se va înopta?