Aripi de Fier

Povestea apusului

1

A fost odată , demult

A fost și nu va mai fi

Povestea din fiecare zi

Când ziua și noaptea se întâlnesc într-un sărut

2

Așa se spune

Că sunt opuse ziua și noaptea,

Nu pot fi împreună focul și ploaia,

Că între un înger și un demon nu poate exista uniune.

3

El răutate pură

Născut din ură , flacără arzătoare

Ea ruptă din soare

A lacului întunecat rază de lună

4

Vorba lui e tunet

Respectat și temut

Pentru el omul e doar lut

Măna lui, măna mrorții . Noi fără sunet , el fără suflet.

5

Când spui rău , la el ți-e gândul

Războiul din lume

Vine lângă al său nume

E doar un demon , de el însă se teme și dracul

6

Ea prințesa lumii.

Frumoasă cum nu-I alta,

Pentru ea oamenii au inventat arta.

Ale ei sunt căldura soarelui și înțelepciunea lunii.

7

Suflet mare într-o ființă măruntă

Cănd iubiții se țin de mână

Ei , în umbra, inima de bucurie îi răsună

Prea bună pentru o lume așa rea , prea frumoasă pentru o lume așa urâtă

8

De ea s- a auzit și acolo jos

Dracul îi spune demonului Adu-o la mine

Căci așa un înger nu ne poate face bine

Demonul ascultă, cine îi stă în cale e nebun , nici de cum curajos.

9

De venirea demonului a auzit și Sfântul

Arhangheli cu săbii de foc

Serafimi și totul pentru al ține pe loc

Totul pentru a-I opri drumul.

10

Un mare întuneric vine

Spune Sfântul prințesei

Ce ai mai de preț să îți iei

Dute-n lume și acolo rămâi până cănd aici va fi din nou pur bine.

11

Deschizându-și superbele aripe

Din cer se arncă

Mai iute ca o nălucă

Nici norii nu o pot prinde , nu o pot pricepe.