Aripi de Fier

Ploaie de vară

1

Când soarele apare,

Întunericul dispare.

Iar frigul de odinioară

Devine căldură, e vară.

2

E vară și lumea zâmbește

Natura înflorește

Iar cum toți stau în lumină și zgomot

De cei din umbră au uitat de tot

3

Nu e nor pe cer

Dar peste mine plouă, disper.

Plouă în continuu

Vreau să mă bucur de soare, norii zic nu!

4

Lumea uită de cei frânți,

De cei morți

De cei ce au doar ploaia

Peste ei e zi, în viața mea tronează noaptea.

5

Ploaie de vară,

Cade pe față, lacrimile să nu se vadă

Spală sângele, curăță rănile

Liniștea ta să asurzească toate bolile

6

O oază de binecuvântare

Dar blestemul cel mai mare

Mă aflu în ploaie

Uitat, nimeni nu se apropie.

7

Ca un copil am dat,

Inima, în palmele ei am lasat-o, n-am ezitat

Dar nu s-a mai întors

Ploaia aduce al deznădejdii miros.

8

Lumina e atât de orbitoare,

Nici-o domniță nu vrea să fie împărăteasă în ploaie

Și legături de fier de aș face,

Ploaia, va aduce rugină, se vor desface.

9

O umbrelă, doar pentru puțin timp ajută.

Căci întunecă, si ploaia tot udă

Dar cu un zâmbet primesc pe oricine intră în ploaie

Chiar dacă, toți vor fi înecați de șiroaie

10

Norul meu va crește mereu

Toți au soare, în ploaie stau doar eu

Și că sunt puternic, că încă stau în picioare se spune

Dar că fiecare picătură mă taie, nimic, uitat de lume.