1
Povestea începe de mult
Dinainte de începutul timpului
Când lumea nu știa de răul lui
Dinainte ca stele în părul ei să fii apărut.
2
Când el și-a pus pe umeri,
Roba cea grea
Cu guler din oase și neagră ca noaptea
Cusută cu speranțe apuse, zâmbete răposate ale zilei de ieri.
3
Când ea purta pe trup spuma mării.
Rochie albă, la fel ca pielea ei
Cu trenă lungă, cascadă ce se varsă în oceanul planetei
Când zâmbetul ei aducea strălucire în vidul depărtării.
4
El nu vedea.
Un ochi îl avea închis pentru că aducea suferință
Celălalt aducea război și neputință.
A ales să nu vadă, pentru a avea alții ce vedea.
5
Ea nu auzea.
Trăia în strălucire, într-o fotografie,
Ce se întâmpla în jurul ei nu avea de unde să știe.
Ea vedea lumina zilei și se bucura de liniștea ce o aducea noaptea.
6
El, în mâna plină de răni,
Ținea sabie de foc și scut cu care te putea trăzni.
Ea avea mâinile goale,
Nu putea ține arme căci trebuia să îi ajute pe cei cu sufletele goale.
7
Povestea se scrie,
Când el a adus în spate
Foc, furtună și moarte
Și ea coboară pe rază de lumină,
Soarele, apa și natura îi se închină.
Când el își lasă armele jos
Și ea îi ia mâinile rănite și le pune pe șold.
Apoi își puse mâinile ei pe umerii lui.
El ochii și-i deschide,
Iar ea auzii primele ei cuvinte
CITEȘTI
Aripi de Fier
PoesiePoezii, pe diferite teme, de diferite lungimi. Fiecare capitol va avea o poezie deci să nu vă surprindă dacă se vor aduna multe părți.
