Wonderful Life | myg

15

Perspectivă Jin

Imediat ce am coborat din dubiță, în timp ce alergam din cauza frigului spre intrare am observat lipsa mașinii Emmei.
Am vrut să îi întreb pe băieții care erau în urma mea, însă cât m-am holbat către locul mașinii aceștia intraseră deja în casă, așa că am intrat și eu în urma lor.

J: Băieți, știți unde e Emm?, am întrebat băieții care stăteau înșirați în sufragerie.

JK: E în camera ei, hyung. De ce ?,spune Jungkook de pe canapea, întinzându-și mâinile în aer pentru a-și relaxa mușchii.

J: Atunci de ce nu are mașina acasă ?,am întrebat, iar Jungkook s-a ridicat alergând ca fulgerul către scări.

Cât timp acesta confirma dacă este acasă, m-am îndreptat către bucătărie.

J: Ce e asta?, am spus observând o mica foiță pe masă, sperând că e o explicație de la Emm.

Am luat foița în mâini pentru a o citi.

"Vă mulțumesc, băieți !", citind și ultimul rând am simțit cum mâinile îmi tremurau, iar trupul îmi era lipsit de viață. Pe ușă intră Jungkook îngrijorat.

JK: Emm nu e, a spus însă privirea mea pierdută l-a făcut să se încrunte. Ce e hyung?

Pentru că era o situație gravă i-am spus să îi strige și pe ceilalți pentru a afla unde este Emm. I-am întins foița lui Jungkook, întrucât eu nu mă simțeam în stare să o citesc pentru a doua oară.
Când Jungkook a terminat de citit, a sărit ca ars spre ieșire, dorind să o găsească cât mai rapid pe Emm.

RM: Jungkook, stai !, îi strigă Namjoon înainte ca maknae-ul sa părăsească bucătăria. Ești prostuț,nu e un bilet de adio în semnul ăla rău, de fapt ea spune că nu ne vom revedea.

JK: Asta e incredibil!, strigă lovind cu pumnul în tocul ușii.

Până să observ Jimin sări către Jungkook smulgându-i bucata de foaie, apoi porni către etaj. Imediat ce mi-am dat seama că roșcatul urca de fapt după Yoongi, care mersese în camera sa de când venisem , am alergat după el.
Jimin a ciocănit o data în ușa blondului, însă fără răspuns.

JM: Yoongi, dacă nu deschizi ușa trec prin ea!, spuse lovind cu pumnii ușa.

Nici de această dată Yoongi nu ne răspunse, astfel, așa cum spuse Jimin lovi ușa cu piciorul atât de tare încât aceasta a ajuns să fie lipita de perete. Roșcatul a intrat în cameră, îndreptându-se către Yoongi care dormea liniștit în pat. Din două mișcări Jimin îl aducă de tricou ridicându-l în șezut. Yoongi privi buimac la roșcat, apoi căuta un răspuns de la mine,însă ne primindu-l nici din partea mea, care mă transformasem în telespectator, își întoarse privirea pe roșcat.

S:Ce doamne iartă-mă vrei?, îl întrebă.

JM: Asta e numai vina ta !, îi spuse dându-i foaia, brutal lui Yoongi.

Yoongi se uită la foaie, apoi din nou la Jimin, așteptând să înțeleagă ce fel de situație este asta.

JM: Citește-o!, îl îndeamnă acesta făcându-i un mic semn din mână.

Yoongi își coborâ privirea pe foaie, începând să o citească. Când termină de citit și ultimul rând, mototolii foaia, aruncând cu ea în Jimin. Fără să asculte nici măcar un cuvânt din ceea ce îi spunea Jimin, Yoongi își luă hanoracul de pe scaun și trecând prin mine se îndreptă în fugă către scări.
Jimin se uita la mine, apoi în pământ. L-am lăsat pe Jimin în urmă, plecând în urma lui Yoongi. Chiar înainte sa dau colțul către scări, Yoongi părăsii camera trântind ușa în urmă. De jos de la parter patru curioși priveau mirați, când spre ușă, când înspre mine.