Wonderful Life | myg

29

Perspectivă Jungkook

Mergeam de ceva vreme pe micuța cărare și am impresia că aproape am ieșit la celălat capăt al pădurii. Mersul pe jos într-o pereche nouă de teniși nu e tocmai cea mai mare placere, de aceea aveam nevoie de o scurtă pauză.

JK: Emm, nu crezi că-

Am vrut să o anunț că ne vom oprii, însă atunci când am făcut un pas întors fata nu mai era în spatele meu, deși pot jura că acum un sfert de oră mi-a dat un brânci.

JK: Hoseok, oprește-te!, am strigat la băiatul ce se afla cu mult în față, dar destul de aproape încât să îl pot vedea printre copaci.

Hoseok se opri brusc, apoi alergă către mine, uitându-se peste tot în jurul său.

JH: Emm? Unde e Emm?, întrebă privindu-mă îngrijorat.

JK: Nu știu. Era în spatele meu mai devreme, dar acum nu mai este. Ce ne facem?, am întrebat panicat.

Yoongi ne-am spus să avem grijă de ea, dar se pare că suntem doi baieți prostii care nu au foat în stare să aibe grijă de o fată. Ce jenant!

JH: O căutam, spuse băiatul luând-o înapoi pe poteca pe care am venit. Nu mai privii ca la slujbă în pământ si mișcă-te, Emm ar putea fi oriunde speriată.

Am pornit alergând prin pădure strigând după ea sperând că ne va auzi cât mai curând, pentru că deși plecasem în jurul orei 1, am hoinărit atât de mult încât este deja aproape ora 4. Suntem îngrijorați pentru Emm care sigur este gemuită pe undeva speriată de orice foșnet și de asemenea suntem îngrijorați că și cei din tabără ne caută ținând cont de cât de mult a trecut de când am plecat.

JH: Emm, unde ești?, strigă băiatul alergând ca fulgerul dintr-o parte în alta a pădurii.

JK: Hoseok, hai să continuăm să mergem pe potecă, poate Emm a mers înapoi pe ea spre camping.

Hoseok aprobă dând din cap, apoi împreună am continuat să mergem strigând-o pe Emm.

Perspectivă Emm

Trunchiul devenise foarte inconfortabil și stiu că dacă am să ajung în tabără am să îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru sacul de dormit.
Mor de cald și nici măcar nu știu cât este ceasul, pentru că în urmă cu ceva vreme bateria telefonului meu a murit. Totuși am profitat de ocazie privind cerul si frunzele ce dansau adesea în brizele vântului, liniștea pădurii fiind tulburată doar de glasurile calde ale păsărilor.

EM: Să te pierzi nu e un lucru așa rău, am spus ridicându-mă în sezut pe iarbă. Băieții ăia chiar nu mă caută?, am spus uitându-mă în jur.

Am expirat aerul zgomotos când mi-am dat seama că sunt deja super plictisită să tot aștept. M-am întins pe spate punându-mi mâna stângă sub cap, măcar aș putea avea un somn bun și linistitor.

X: Premiul pentru cea mai bună artistă a anului i se acordă lui... Emm Yun! Felicitări!

EM: Nu pot să cred!, spun uimită. Vreau să le mulțume-

JK: Emm? Emm?

EM: Nu, mai lăsă-mă!, am strigat încercând să îl scot de pe scena mea pe gălăgiosul Jungkook.

JH: Emm, dumnezeule, ai idee cât te-am căutat?, veni un alt galagios tulburând frumoasa mea premiere.

EM: De ce m-ai căuta? Vrei premiul meu?, am spus strângând în brațe trofeul.

JK: Emm, trezește-te!, spuse băiatul trăgându-mă brusc în picioare trezindu-mă din cel mai frumos vis.

M-am uitat buimacă în jurul meu oprindu-mă asupra băieților.