Wonderful Life | myg

17

Privesc mirată către bucățica de porțelan albă, ce conținea un lichid negru și fierbinte, ce răspândea în aer, un abur parfumat.

EM: Cafea ?, întreb uitându-mă către șatenul ce privea fericit către propria ceașcă.

BH: Mhm, murmură fiind atent la mine acum. Aici se vinde cea mai gustoasă cafea din Seoul. Vin aici foarte des, ba chiar am încercat toate aromele, continuă privind scurt în jurul său. Mi-a fost greu să găsesc o masă ferită de ochii lumii.

M-am uitat în jurul meu observând cât de aglomerată este cafeneau. Presupun că are dreptate când spune că este o cafenea foarte bună. Și eu frecventez destul de des mall-ul, însă niciodată nu am intrat în această cafenea, nu pentru că nu aș fi vrut, însă nu sunt o degustătoare înrăită a cafelei.

BH: Gustă!, mă îndeamnă Baek zâmbind ca un copil mic nerăbdător să își primească noua jucărie.

Mă conformez ridicând ceașca până în dreptul guri. Savurez pentru puțin mirosul dulce al cofeinei, simțind acum gustul acesteia ce îmi încântă papilele. Nu știu exact dacă gustul cafelei sau pentru că nu băusem cafea de câteva zile mă încântau cumplit.

BH: E foarte bună, nu?, spuse el și până când nu i-am aprobat printr-o mișcare nu își dezlipii privirea de pe mine.

Am lăsat ceașca pe masă, așteptând să îi văd și lui reacția când va gusta din lichidul negru. Își împleti buzele cu ceașca sorbind lichidul. Ochii săi se făcură mai micuți, mici cute apărându-i pe frunte în timp ce buzele sale se transformaseră într-un zâmbet.

*

Tot drumul spre apartamentul meu a fost un duet, amândoi cântând melodiile ce erau redate pe unul dintre posturile de radio.

EM: Am ajuns ?, spun privind în jur în momentul în care Baekhyun a oprit mașina. Îmi plăcea atmosfera, i-am mărturisit, privind tristă către acesta.

BH: Să cântăm împreună cândva, putem merge la un karaoke, îmi spuse zâmbind. Acum este foarte târziu și cred că ai avut o zi lângă și obositoare.

Pot spune că orice fată va fi soția sau cel puțin iubita lui, va fi foarte norocoasă. Poate pare de necrezut,dar deși este imatur și foarte copilăros, el este într-adevăr un bărbat. Aura cel îl înconjoară este una caldă, plăcută ce te face să te apropii și mai mult de el, să vrei să îl cunoști.

BH: Mulțumesc!, spuse blând. Mulțumesc că m-ai ajutat să îmi găsesc costumul perfect, continuă arătându-mi un zâmbet plin de strălucire.

Nu am apucat să îi zic ceva, căci el coborâse din mașină, oprindu-se prima dată pentru a lua ceva de pe scaunele din spate, apoi îmi deschise portiera.

EM: Mulțumesc că m-ai adus acasă!, i-am spus după ce am coborat din mașină.

BH: Poftim, întinse către mine punga pe care o luase mai înainte din mașină, e un mic cadou, sper să te bucuri de el.

Am privit nesigură la acel cadou. Nu îl merit! Eu sunt cea care ar trebui să îi de-a cadouri de mulțumire, nu el mie.

BH: Nu te mai uita la el așa, nu e nici o bombă, continuă chicotind.

Mâna sa se întinse spre a mea punându-mi punga între degete, timp în care privirea mea a rămas fixată pe ochii săi căprui și zâmbetul său mulțumit de fapta pe care o face. Involuntar am zâmbit, moment în care și acesta m-a privit, ceea ce m-a făcut să înghit în sec.
Nu știu ce e cu mine, dar inima mea a început să alerge ca la un maraton și probabil că obrajii mi s-au înroșit, fiind observați și de Baekhyun după reacția sa.