Wonderful Life | myg

08

EM: Suga ?, spun prefăcându-mă nervoasa. Suga , ticălosul ăla îmi răscolește camera în căutarea a ceva ce crede ca eu i-am luat !, spun iar V face o fata mirata .

V: Huh? Pai și de ce îl lași ?, întreabă el dorind sa intre pe ușa , doar ca eu ul opresc.

EM: Pentru ca știu ca nu e la mine !, spun lovind cu piciorul în ușă în speranța că Suga a ascultat conversația .

V: Hai , te scap eu !,a spus V intrând în cameră .

Spre surprinderea mea Suga înțelesese mesajul meu. Stătea în genunchi aruncându-mi hainele din dulap în toate părțile, vorbea doar pentru el și părea nervos. Bun actor! Imi spun privind scena din fata mea .

V: Hyung , încetează !, a strigat V la Suga.

S: Sunt sigur ca ea l-a luat !, a strigat Suga nervos la V.

V : Hyung eu l-am luat !, a strigat V la Suga .

Suga s-a oprit din căutat , nu înțelegea dacă V spunea adevărul sau glumea ca sa îl oprească. Ce-i drept nici eu nu înțelegeam. Ce ia luat V?

S: Ce mi-ai luat tu ?, a întrebat el ridicându-se de pe podea .

V: Jurnalul acela pe care îl țineai sub perna....nu pe ăla îl cauți ?, a întrebat V .

Mi-am facut ochii cat ceapa amintindu-mi de acel jurnal. Mi-am dat o palma peste frunte apoi m-am îndreptat către băieți .

EM: Iaa!,am strigat punându-mă între ei. Iesi acum din cameră mea ! Va așteaptă Jin la masa !, am strigat împingându-i de la spate pe amândoi afară din cameră .

M-am grăbit să caut jurnalul lui Suga pe care îl furasem cu ajutorul lui V. După ce l-am găsit m-am gândit să îl pun în camera lui Suga . Persoana ghinionista de fel ce sunt , dau de Suga ce încerca să își schimbe tricoul.

EM: Nu am văzut !,am strigat oprindu-mă în loc , acoperindu-mi ochii cu mâinile.

S: M-am schimbat !, a spus el.

EM: Nu glumești ?, am întrebat încă ținând mâinile la ochi .

S: Ce e asta? ,a întrebat el , simtind cum îmi smulge caietul din mână .

Îmi închid ochii așteptând reacția lui Suga. Ii simt mâinile pe umerii mei așa ca îmi deschid ochii. Privirea lui era tulburata , ochii săi îi alergau pe ai mei , intimidându-i .

S: Deci Taehyung avea dreptate ? De ce era asta la tine ?, a întrebat zdruncinându-mă. Nu ai luat-o tu nu-i asa ?, a continuat el crescând volumul .

Împietrisem . Nu știam cum sa îi spun . Nu puteam sa ii spun. Îl luasem pe atunci când nu ne înțelegeam. Deci nu se pune , nu ?

EM: Eu l-am pus pe Tae să mi-l aducă .

S: Când a fost asta ?, a întrebat el făcând doi pași în spate. De ce ?

EM: Am jucat un joc cu Tae , pusesem un pariul, iar el a pierdut ,așa ca l-am trimis sa îmi aduca acel caiet. Nu am apucat sa citesc nimic din el , fiindcă ziua în care l-am trimis este ziua în care ne-am certat , iar eu am plecat .

S: Stiam ca ești în stare sa îmi întorci orice replica , stiam ca ești ambițioasă și descurcăreață, dar nu mă așteptam să faci așa ceva !, a spus el apoi a plecat din cameră ,probabil la masa .

M-am așezat pe vine strângându-mi genunchii la piept. Mă simțeam atat de prost fiindcă din cauza unei nejudecati, am ajuns sa îi pierd încrederea pe care o câștigase cu greu. Mă ridic de pe podea mergând în camera mea unde puteam plânge liniștită . Mă așez lângă pat , pe podeaua rece lăsând lacrimile să curgă. O bătaie în ușă mă face să mă trezesc la cruda realitate. Îmi șterg lacrimile cu podul mâinii și încerc sa îi răspund celui ce se afla de cealalta parte a ușii , dar nu reușesc să scot un cuvânt pe gura. Ușa se deschide brusc , pe ea intrând Jungkook.