Wonderful Life | myg

30

Lumina soarelui își face loc prin micul gemuleț al cortului uitat deschis în beția de azi noapte, nelăsându-mă să savurez bine meritatul meu pui de somn. Mă ridic în șezut fiind lovită imediat de o durere de cap și o amețeală. Îmi duc mâinile la tâmple masându-le sperând că așa îmi pot reveni.

EM: Ah, cât am băut?, mă întreb încercând să îmi deschid ochii fără a ameții din nou.

Mă uit în jurul meu observând că Yoongi nu este aici, însă în schimbul său am un Jimin care doarme cu picioarele pe pereții cortului și nu pot spune că este o poziție confortabilă.

EM: Jimin?, îl strig zdruncinându-l ușor.

Jimin strâmbă din nas, apoi își continuă somnul de frumusețe. Mă las păgubașă, eu am încercat, dar dacă el preferă să doarmă așa nu am decât să îl las să facă ce vrea. Hotărăsc să ies afară pentru a-l căuta pe Yoongi și mai ales dacă mai este cineva treaz la 7 dimineața, deși nu aș paria din moment ce am mers la culcare în jurul orei 4 dimineața.
O briză rece mă lovește brusc, făcându-mi pielea de găină. Mă zgribulesc încercând să îmi încălzesc corpul cu ajutorul mâinilor. Simt ceva greu și cald în același timp pe umeri, așa că mă întorc pentru a da nas în nas cu Taehyung ce își lăsă bluza de trening pe umerii mei.

V: Neața!, spuse zâmbind scurt.

EM: Bună dimineața!, am zis ușor emoționată de gestul său neașteptat. Ai dormit bine?

V: Datorită ție, da, spuse băgându-și mâinile în buzunarele pantalonilor gri pe care îi purta. Mulțumesc, că nu m-ai lasat aseară mai mult la foc și pentru că ai băut paharul meu. Hmm, ai o dorință din partea mea, zise râzând țopăind în același timp.

EM: O dorință?, am întrebat ușor nedumerită.

V: Ai fost cavalerul neagru pentru mine, deci am să îți împlinesc o dorință, o poți folosii oricând.

Am zâmbit încântată de ceea ce tocmai în spusese, nu mai auzisem de asta până acum, poate și pentru că nu am obișnuița de participa de astfel de seri.

V: Merg să fac cafea, vrei?

EM: Da, te rog, am zis, Taehyung aprobând printr-o mișcare a capului. Merg să văd dacă mai trăiesc restul.

Taehyung chicoti, apoi dădu dezamagit din cap, încercând să îmi spună că probabil toți sunt morți.
Primul cort în dreptul căruia m-am oprit ar fi trebuit să fie al lui Jin, Namjoon si Jimin, doar că Jimin e în cortul meu, iar aici se află decât Jin și Hoseok dormind îmbrățișați fără tricouri fiind înveliți cu o patură până la brâu.

EM: Namjoon va fii dezamagit, am spus uitându-mă urât la Jin. Aș vrea să vă fac o poză, am spus tristă știind că telefonul meu e mort de mult.

Am zâmbit malefic, apoi am alergat către Taehyung.

V: Ce e? De ce alergi așa? Chiar au murit?, spuse ridicându-și sprâncenele până la cer.

EM: Nu am verificat daca respiră, dar am nevoie de telefonul tău, am zis întinzându-mi mâinile.

V: Al meu?, întrebă mirat căutându-și telefonul în buzunar.

EM: Al meu e mort de ieri. Vreau doar să fac câteva poze, grăbește-te ar putea să se despartă, am spus mișcând rapid din mâini.

Taehyung zâmbi, apoi îmi înmână telefonul său. Am strigat un "multumesc" luând-o înapoi la fugă spre corturi sperând că nu am să cad.

EM: Îmi pare rău Jin, dar acest moment e prea frumos ca să nu fie imortalizat, am zis făcând deja a patra poză. Hobi nu am vrut să te bag în asta, dar nu am ce face.