Wonderful Life | myg

25

M-am oprit în fața ușii punând mâna pe clanță. Am tras aer adânc în piept, apoi l-am expirat pregătindu-mă să intru.

JK: Ești aici, spuse micuțul respirând greu. Și acum ce facem? Pur și simplu intrăm?, spuse uitându-se mirat la mână mea de pe clanță.

V: Atunci să intram pe geam?, l-am întrebat deși nu era momentul pentru glume.

JK: Ok, tu poți intra pe geam și eu pe ușă, așa nu ne scapă.

V: Da tu ce crezi? Că sunt Omul Păianjen să intru pe geamuri?, spun încruntându-mă la el. Hai doar să intrăm pe ușă ca doi oameni și după fie ce o fi.

JK: Și Omul Păianjen era om și totuși intra pe geam, la fel și hoții, spuse Jungkook ducându-și două degete la bărbie gânditor.

Mi-am dat ochii peste cap oftând puternic. Aș fi vrut să îi dau una peste cap, dar acesta sigur ar fi țipat și Yoongi ne-ar fi auzit de pe partea cealaltă a ușii, deși cred că a făcut-o deja.
Îi fac un mic semn din mână lui Jungkook, după care deschid ușa. Intru în cameră încet, privind în toate părțile, oprindu-mă asupra lui Yoongi ce mă privea șocat de pe canapea.

S: Tu ce cauți aici?, mă întreabă ridicându-se în picioare, însă nu apuc să îi spun ceva căci din spate sunt împins de Jungkook.

JK: Aham,noi. Sunt și eu aici, spuse uitându-se printre gene la Yoongi.

S: Nu ăsta e esențialul, îi spuse lui Jungkook schimbându-și privirea pe mine. De ce sunteți aici?, mă întrebă din nou.

Zâmbesc mergând mai aproape de el.

V: Nu cred că acele cântece pe care le cauți sunt într-o astfel de cameră, îi spun zâmbind învingător în timp ce acesta se așează pe canapea cu mâinile încrucișate la piept.

Se face cât mai confortabil, apoi îmi zâmbește în același fel în care i-am zâmbit și eu.

S: Stilista m-a chemat până aici a să probez niște haine, spuse apucând de două colțuri ale tricoului scuturându-l de câteva ori.

Știam că Yoongi minte, însă dacă nu aș fi știut, cu siguranță l-aș fi crezut, băiatul ăsta e un actor foarte bun și cred că ar merita un rol într-o dramă.

V: La ora asta?, îi reproșez uitându-mă la Jungkook ce doar ne privea dintr-un colț. Albumul nou va apărea abia peste o lună și cred că noona ne-ar fi chemat pe toți să probăm haine, Yoongi.

Yoongi își dădu ochii peste cap, apoi se pregătit să spună ceva doar că Jungkook îi tăie cuvintele.

JK: Yoongi la ora asta în agenție mai sunt doar câțiva membrii ai staff-ului ce aranjează lucrurile, plus că am trecut pe lângă noona acum 10 minute pe hol, se pregătea să plece acasă.

V: Telefonul meu ce cauta la tine pe birou? Nu cred că spiritul meu l-a uitat acolo.

S: Fir-ar ea să fie de treabă. Nu puteți să plecați și să ma lăsați?, spuse acesta punându-și mâinile pe ceafă.

JK: Nu Yoongi, acum tu ești cel ce ascunde lucruri de noi. Suntem o familie de 6 ani, mereu ne-am spus totul fără a ezita, dar de câteva luni totul a luat o întorsătură proastă, spuse Jungkook punându-se între mine și Yoongi. În loc să vă certați și să ascundeți lucruri, nu puteți pur și simplu să ne spuneți și nouă?, spuse micuțul dându-și ochii peste cap când eu și Yoongi ne-am strâmbat unul la celălalt. Min Yoongi!, strigă speriându-l atât pe Yoongi cât și pe mine. Ar trebui să ne spui de ce o aștepți pe Emm aici, iar tu Kim Taehyung, ar fi bine să spui cum ai găsit-o înainte pe Emm și care e toată povestea plecării. Vouă chiar nu vă pasă de prietenia noastră? Chiar vreți să o aruncați în felul ăsta?, spuse micuțul expirând aerul atât de zgomotos că am avut impresia că și-a ținut respirația în tot acest timp. Sunt dezamăgit de voi!, spuse foarte încet, dar destul de tare încât eu și Yoongi să auzim, apoi ieși din cameră.