Wonderful Life | myg

27

Strig pentru a suta oară către Taehyung să se oprească, însă acesta ori nu mă aude ori are cel mai bun simț al ignorului.

EM: Ah, serios acum, mă vait în momentul în care băiatul se oprii în fața ușii albe, în spatele căruia se află directorul. Kim Taehyung!, strig sperând că băiatul se va uita cel puțin în ochii mei.

Taehyung se întoarce către mine zâmbindu-mi scurt și totuși straniu. Am să îi dau o mamă de bătaie după ce reușesc să scap din clădirea asta. Am alergat după el 2 etaje strigându-l, iar el nici măcar nu m-a privit, iar acum îmi zâmbește?!

V: Doar stai în spatele meu, îmi spuse prinzându-mă de încheietură și înainte de a comenta ceva, Taehyung deschise ușa ducându-ne pe amândoi pe terenul de luptă.

Ceo își ridică privirea din hârtii privindu-ne pe rând șocat și în același timp nervos. Simt un nod în gând când acesta își fixează atenția asupra mea, de aceea încerc să înghit, însă tot ce fac este să mă înec și să par cât mai slabă în fața acestuia.

V: Așează-te aici și bea asta, îmi spuse băiatul punându-mi o sticla de apă în față în timp ce el merge spre birou.

Iau rapid o gura de apă, concentrându-mă asupra acțiunilor lui Taehyung. Ceo se pregătește să țipe, însă Taehyung îi șoptește ceva, calmându-l. Îmi mușc buza armaltă observând că discuția lor se lungește, iar din poziția în care s-a pus Taehyung, nu îi mai pot vedea expresiile directorului. Vocile lor par calme și deși mă chinui să înțeleg ce spun, nu reușesc să leg nici o propoziție.

EM: Kim Taehyung azi ești mort!, îmi șoptesc privind spre sticla de apa pe care mi-o imaginam a fii băiatul.

Mă pregătesc să îmi înfig mâinile în sticla de apă datorită imaginației mele, doar că o mână o mută din fața mea, salvându-l pe imaginarul Taehyung. Înjur, ridicându-mi ochii spre Taehyung care se așează pe canapeaua paralelă celei pe care eu mă aflu. Îmi mijesc ochii la el încercând să văd dacă totul a mers bine, el confirmând printr-un zâmbet. Directorul se așează pe fotoliul lăsând pe măsuța dintre canapele câteva foi pe care probabil se uita atunci când noi am intrat. Mă privește din nou aspru făcându-mă să mă cutremur din cauza unui fior rece.

Ceo: Taehyung va avea grijă de tine de acum, îmi spuse privindu-l scurt pe Taehyung.

Clipesc de câteva ori asigurându-mă că nu este una dintre iluziile mele nebune, însă realitatea mă lovește grav.

EM: Ce?!, strig ridicându-mă în picioare. Taehyung va spus cumva că azi-noapte am fugit de acasă?, spun uitându-mă la Taehyung care doar privește neutru discuția.

Ceo: Mi-a spus tot deja și cu toate că el ți-a adus probleme tot el le-a rezolvat, de aceea am hotărât să îl las să aibă grijă în continuare de tine.

EM: Totuși, este periculos, membrii îl pot urmării cu ușurință. Nu vreau să fug dintr-un loc în altul pentru totdeauna.

Ceo: Ideea nu a fost niciodată să fugi de membrii, spuse bărbatul făcându-mă să mă încrunt. De la bun început a trebuit să fugi doar de Yoongi, restul au fost un fel de surplus.

"Surplus" cuvântul acesta sună atât de josnic și jignitor, ceea ce și Taehyung observă de asemenea încruntându-și sprâncenele, probabil zicând câteva la adresa directorului.

Ceo: Mă voi asigura că îți voi găsi o nouă locuință și de data asta în centru, am înțeles că ai avut niște experiențe neplăcute aseară și că adesea umblai pe străzi neluminate noaptea. Am să te sun când îți voi muta lucrurile în noua locație. Comentarii?